Alexandra Boligari: “Cea mai eficientă metodă de a-i ajuta pe copii este aceea de a le asigura dreptul la educaţie”

30 mai 2016 INTERVIU
 
 

Alexandra Boligari (71 ani) încearcă să ofere copiilor defavorizaţi un viitor mai bun. Preşedinta Centrului de Protecţie Socială “Prometeu” din Strășeni, ne-a povestit cum a prins rădăcini ideea de responsabilitate socială în sufletul său, cât de grea este lupta contra sărăciei şi indiferenţei în ţara noastră, în ce stă satisfacția unui act caritabil și, mai ales, cum deschizi ușile închise.

De unde a pornit ideea de implicare în activitatea de caritate? A existat un model, o persoană, un exemplu?

Mama mea a reprezentat un model pentru mine, ea a fost o persoană foarte implicată, foarte generoasă, foarte credincioasă, care ajuta foarte mult în jurul ei. Îmi amintesc că, în copilărie, nu departe de casa noastră se afla o casă de copii, iar mama lua câte 2-3 copii acasă în fiecare weekend, îi hrănea, îi spăla. De fiecare dată aducea alți copii. Cred că am fost motivată și de faptul că am crescut într-o familie numeroasă.

Inițial nu am avut scopul de a deschide un Centru pentru copii defavorizați, nici nu am visat la o astfel de activitate, dar așa a rânduit Dumnezeu.

Recent, v-ați declarat intenția de a deschide un Centru de Plasament în propria casă. Cum a apărut ideea?

Da, am simțit că pot să fac mai mult pentru acești copii. În urmă experienţei pe care am acumulat-o în cadrul Centrului de Protecţie Socială “Prometeu”, care funcționează de 16 ani, m-am gândit să deschid un Centru de Plasament în casa mea, dar autoritățile locale m-au sfătuit să mă orientez către Asistență parentală profesionistă (APP), un serviciu social intermediar între instituţie şi familie, având scopul de a asigura protecţia copilului aflat în dificultate familială, fie că este orfan sau, temporar, nu poate sta cu familia sa.

Copiii vor fi cazați 24 de ore din 24 și vor avea activități în cadrul Centrului pe care îl conduc. Mă rog să-mi dea Dumnezeu copii cuminți și noi să le oferim ceea ce le lipsește – căldură sufletească, afecțiune, dragoste. Se știe din start că acești copii au mai mare nevoie de aceste lucruri. Cred că am experiență măricică în lucru cu copiii, nu este ceva nou sau greu pentru mine și nu renunț, atât timp cât mai pot și cât mai am susținere. Mă bucur că se implică și copiii crescuți în Centru, care vin și mă ajută voluntar.

Vorbeam despre faptul că e nevoie de fonduri pentru a realiza aceste lucruri, poate că sunt oameni care vor să ajute într-un fel dezvoltarea Centrului și nu știu cum. Le spunem?

Se preconizează să fie două dormitoare, cu tot necesarul, plus baie, bucătărie etc. Sper că în vreo 3 săptămâni să finisăm lucrările de reparație a acestor dormitoare.

Dacă s-ar găsi cineva să ne întindă o mână de ajutor, ar fi minunat. Practic, am luat majoritatea materialelor pentru reparație pe datorie. În plus, avem datorii la facturi, am primit deja preaviz că vom fi deconectați de la energia electrică dacă nu achităm în timp de 3 zile.

E greu? E ușor? Nu ați obosit?

Cred că aș obosi dacă nu aș face acest lucru, dacă nu aș putea să-mi desfășor activitatea. Mi-ar obosi sufletul. Întotdeauna o fac cu dragoste.

În ciuda faptului că, în permanență, vă confruntați cu lipsuri, cu necesități…

Copiii au nevoie de susținere mereu. Deși am momnete în care nu știu în care parte să o apuc, se rezolvă. Ne mai rugăm la Domnul să ne scoată în cale oameni buni. Am avut parte de o minune chiar în sâmbăta Paștelui, când o persoană cu suflet mare, dl. Ion, nedorind să-și dezvăluie identitatea, ne-a vizitat și ne-a ajutat cu bani ca să putem cumpăra gresie, faianță etc. Dar mai avem multe de făcut.

Suntem reconoscători și familiei Drăgan, deși ei nu își doresc să le facem public numele, ne-au bucurat cu sprijinul lor de fiecare dată când am avut mare nevoie. Suntem recunoscători tuturor care ne susțin, Dumnezeu să îi răsplătească și eu cred că îi va răsplăti și mai cred că o să ne fie alături și pe parcurs. Pentru că noi nu suntem finanțați de nimeni, totul e pe bază de voluntariat.

Foto: Simion Botnari

Vă rog să ne spuneți o dorință personală…

Îmi doresc oameni cu sufletul deschis, cu suflet mare ca să vadă nevoile altora, chiar dacă și lor nu le atât de ușor. În greutățile lor să aibă puterea de a remarca și greutățile celui de alături. Doresc tuturor să-și realizeze planurile și dacă întinzi o mână de ajutor celui care nu are, Dumnezeu te răsplătește dublu-triplu.

Eu niciodată nu am fost bogată, mereu abia am legat tei de curmei, dar am simțit răspunsul de Sus la ceea ce am făcut. Am făcut puțin bine și Dumnezeu mi-a dat mai mult. Numai prin faptul că Dumnezeu mă răsplătește cu sănătate, cu putere, cu lungime de viață, cred că asta vorbește despre ceva.

În general, îmi doresc copii buni, oameni pentru societate, cu suflet, cu gândire, patrioți adevărai care să țină la valori, la neam, la credință, că nu degeaba credința noastră se numește ortodoxă (din greacă – credință dreaptă). În ultimul timp remarc tot mai mult că lumea aleargă pe la sectanți pentru că sunt momiți cu niște bunuri și nu este bine.

Dvs creșteți și educați acești copii în spiritul credinței. Ce activități mai au copiii la Centru?

Noi cu copiii întotdeauna vorbim despre religie, învățăm rostul la toate, mă strădui să-i educ în spirit creștin. De-a lungul timpului am avut mulți copii nebotezați și i-am botezat pe toți. Chiar recent am botezat 2 fetițe, una de 13 ani și alta de 2 anișori. Ne ajută foarte mult și preotul paroh Veaceslav Cazacu și îi suntem recunoscatori în acest sens.

IMG_0297

În prezent, copiii fac educație tehnologică, informatică, limba engleză, educație moral-spirituală, dar ne dorim să avem și lecții de muzică și dans, artă plastică, activități sportive. Și sper să reușim.

În urmă experienţei pe care am acumulat-o în lucru cu copiii din familii defavorizate, am constatat că cea mai eficientă metodă de a-i ajuta în mod real pe copii este aceea de a le asigura dreptul la educaţie. Îmi amintesc că doar în primul an de activitate am încadrat la școală, în clasa întâi, 27 de copii cu vârste diferite.

Se implică statul suficient în sprijinirea acestor copii?

Niciodată statul nu se va implica suficient în sprijinirea categoriilor social defavorizate, dar el trebuie măcar să asigure cadrul legal, util şi transparent care să permită implicarea societăţii civile. Şi, mai ales în condiţii economice precare, cum sunt cele cu care ne confruntăm acum, statul trebuie să dezvolte politici sociale de protecţie a copiilor cărora le sunt încălcate drepturi elementare, cum ar accesul la educaţie.

Noi colaborăm continuu cu autoritățile locale implicate în problematica copiilor şi, încet, încet, am reușit să mișcăm lucrurile din loc în raionul Strășeni.

Vă mulțumesc și vă doresc succes!

Cei care vor să experimenteze bucuria unei fapte bune și să ajute la renovarea celor 2 camere, astfel încât copiii să aibă o casă primitoare şi nou amenajată, dar și la buna funcționare a Centrului, pot lua legătura cu dna Alexandra Boligari la numărul de telefon: 067585615. Adresa Centrului “Prometeu”: str. M. Eminescu 85, or. Străşeni.

Text: Alina MATEI


 
 

Recomandări