Alina Zbancă, femeia căreia îi place să genereze schimbare acolo pe unde trece

05 februarie 2018 Cărți & Filme / INTERVIU
 
 

Lucrează în Comunicare și, în paralel, scrie versuri! Alina Zbancă, consilier al ministrului de Interne, Alexandru Jizdan, jonglează între obligație și pasiune cu o energie debordantă. Fiecare poezie a sa transmite o emoție, o stare care pendulează între melancolie și așteptare. Citind versurile sale, ai senzația că pătrunzi, ușor, în sufletul ei. Uneori, descoperi, însă, spații mult prea intime ca să îndrăznești să intri. Te mulțumești să arunci o scurtă și indiscretă privire înăuntru.

Să o cunoaștem, deci, pe Alina!

Alina, aş vrea să ne spui mai multe despre tine şi pasiunile tale, iar mai apoi să ne povesteşti cum ai început să scrii, de unde pasiunea pentru poezie?

Niciodată nu mi-a plăcut să povestesc despre mine, chiar dacă mereu am vorbit mult, despre orice, despre oamenii deosebiți, despre faptele lor demne de aprecieri, despre viață și despre puterea gândului, mai puțin totuși despre mine, despre ceea ce sunt eu dincolo de ceea ce se vede cu ochiul. Cei mai buni la povestit sunt cei care nu mă cunosc, ei știu totul și nimic în aceeași secundă.

Uite, e 8 dimineața, stau în fața oglinzii, mă privesc și încerc să răspund la această întrebare, ce știu eu despre mine și pasiunile mele e mult prea puțin decât ceea ce știe poezia mea, cea care mă scrie din adâncuri până la suprafață.

Sunt o femeie, una care vrea să lase urme, să genereze schimbare acolo pe unde trece și, să miște oamenii frumos, din punctul A în punctul B, spre soare, pentru că viața e un joc de șah, în care pionii se cred regi, iar regii nu mai sunt motivați de regine. Întotdeauna mi-a plăcut să motivez oamenii din jurul meu și am apreciat când cu mine se proceda la fel, motivația pe care ți-o dau oamenii, nu poate fi înlocuită cu nimic.

Poezia s-a născut în momentul în care am înțeles că nu despre toate pot să vorbesc în simple conversații cu oamenii, atunci când am început a iubi ploile și florile de liliac. Când tac scriu, când scriu trăiesc.

Ce simți când te exprimi prin poezie?

Nu cred că este o stare pe care o pot reda în cuvinte. Știi cum e vara, când e arșiță și mult colb, când frige pământul sub tălbi și brusc, vine o ploaie torențială, nici caldă, nici rece, și spală tot, și tu mergi fericită fără umbrelă, udă, și parcă mai ușoară, iar după, admiri un curcubeu? Așa mă simt eu când scriu, împlinită și ușoară ca un fluture.

Nu întreb ce te inspiră, dar sunt curioasă să aflu cum și când scrii?

De ce să nu întrebi, întreabă. Mă inspiră semnalele inimii mele, atunci când simte, vede, aude. Oamenii pe care îi știu și cei pe care îi văd întâmplător pe stradă, poveștile zilelor mele, ploile, noaptea, natura cu toate fenomenele ei și, da, dragostea, căci eu iubesc.

Scriu când îmi vine muza, uneori vine în fiecare zi, iar alteori nu se arată cu săptămânile, mai des atunci când în mine e haos pe rafturile sufletului, iar problemele cotidiene îmi fură din timp, timpul pentru creație. Tapez repede direct în rețele sau pe blog (alinazbanca.md), dacă scap primul vers sau ideea principală, gata o pierd, dar scriu și cu penița, am un set la care țin foarte mult.

Care este mediul în care te simți cel mai inspirată să dai frâu liber creației?

Singurătatea, când rămânem doar noi două, în special în noapte.

De ce ai neapărată nevoie, atunci când scrii?

Liniște și muzică la pian, dar, s-a întâmplat să scriu la colț de mese mari, pline de oameni care vorbesc, corpul îmi era acolo, gândul nu.

Îți mai amintești de prima ta poezie, despre ce a fost ea?

Primele catrene le păstrez acasă, sunt ani de când nu am șters praful de pe ele, chiar trebuie să le revăd. Cred că mamei i-am scris o poezie, prin clasa a 5-a.

Cine este cel mai mare critic al tău? Cine îți citește prima dată poeziile?

Timp de mai mulți ani, prietena mea cea mai bună, Svetlana le citea prima, pentru că și ea prietenește cu poezia, mi-a fost și critic, unul bun. Acum că stă la mii de km distanță, citesc oamenii dragi, dacă-s poezii ce transmit starea unuia din ei, dacă e mai mult despre ei și nu despre mine, sau chiar dedicată, atunci o transmit celui care a provocat nașterea creației.

Mereu a contat ceea ce văd prietenii mei în ale mele versuri, de fiecare dată întreb ce au înțeles. Totuși, niciodată, nimeni, nici cei mai mari critici literari nu vor cunoaște cu adevărat ce au spus poeții, sau ce au ascuns în rime.

Dacă ar trebui să explici cuiva de ce îți place ploaia, ce i-ai spune?

Deoarece ea pentru mine este o binecuvântare, pentru că udă, nu doare și pentru că ploile nu au provocat niciodată incendii.

Vorbește-mi despre activitatea ta la Ministerul Afacerilor Interne. Cum se împacă abilitățile tale de a scrie poezie cu munca ta la Minister?

Ministerul Afacerilor Interne nu-i deloc o poezie, și chiar dacă aș compara MAI-ul cu o poezie, ar fi una diferită de tot ceea ce am scris până acum. Nu încurcă pasiunea pentru scris activității mele și invers, ambele se țin legate strâns de cuvinte, de comunicare, de oameni. Acolo eu cresc, acolo mi-am betonat caracterul și tot acolo învăț zilnic. Pun suflet și în vers, și în activitatea zilnică, pentru că numai dacă faci din plăcere lucruri,vine și succesul. Ce vine din suflet, la suflet ajunge. Uneori las la intrare sensibilitatea, romantismul, fluturii, îndrept spatele și merg înainte prin alte provocări, seara le iau înapoi cu mine spre casă, cam așa de aproape patru ani. Dar, este loc de poezie în familia MAI, este, însă nu toți recunosc asta.

Ce alte pasiuni mai ai?

Fotografia, îmi place să fotografiez starile din oameni, să prind cu ajutorul obiectivului emoțiile care nu pot fi redate decât în imagini.

Ce ne pregătești în a doua carte?

Pregătesc 100 de poezii pentru secole, multă, multă dragoste cu miros de ploi și istorii, istorii reale.

Care sunt lucrurile care te bucură?

Eu găsesc cele mai mari bucurii în lucruri mici, în răsărituri și apusuri, în fiecare anotimp, în fericirea celor de lângă mine, în “mulțumesc, Alina”, în succesele echipei mele, în zâmbetul mamei, în călătorii și, desigur, visele, ele mă bucură și mă motivează să lupt.

Îți mulțumesc, Alina, și îți doresc succes!

Text: Alina MATEI
Foto: arhivă personală


 
 

Recomandări