Anastasia Maouges: “Anul astă voi încerca să învăț a trăi”

10 ianuarie 2015 Guest Writers
 
 

Ciudat sentiment mă încearcă în această seară. Noaptea dintre ani, pleacă un an îmbătrânit, încrețit, plin de rugină și vine un altul nou-nouț, scos din cutia cu panglică albastră. E pentru prima dată, după mulți ani, când nu mă mai doare nimic… Nu mă mai doare sufletul. O stare de anestezie totală. Azi sufletul meu e anesteziat. Un fel de amorțire, când nu îți dai seama unde și cât de mult te doare. Totul pare aparent perfect, totul e aparent bine… Nici măcar nu mă mai urmarește dorința de a bea diazepam cu vodcă pentru a adormi.


Medicamente băute cu alcool, o batistă aruncată morții în față. Niciodată nu poți ghici limita unde trebuie să te oprești pentru a putea doar adormi, niciodată nu ai siguranța că mâine te vei trezi. Moartea mi-am facut-o amică, poate chiar prietenă bună. O prietenă din acelea pe care nu le vezi cu anii, dar la pragul casei căreia vii într-o zi, bați și EA e bucuroasă că ți-ai adus aminte de dânsa și are timp să stea cu tine la vorbă, în salonul ei cu pereți de piatră, cu șemineul veșnic aprins. Vin la ea, mă culc cu capul pe picioarele ei și vorbim ore în șir. Eu îi povestesc viața mea și ea mă ascultă, plimbându-și mîina ei str-vezie și rece prin părul meu. Ea știe să mă asculte, deși de fiecare dată îi povestec aceeași poveste cu aceleași cuvinte… Ea încă îmi mai dă voie să glumesc!!!

Povestea cu Anul Nou e doar o afacere. O afacere diabolică, inițiată cândva de cineva și alimentată de neîmplinirile noastre. Suntem oare mai buni de mâine, suntem mai tineri sau mai frumoși? Nu, cu siguranță nu suntem, doar ne amăgim cu speranțe și minciuni frumos împachetate și servite în ambalaj de sărbatoare. De ce așteptăm disperați ziua de mâine a noului an? Doar mâine e același azi geamană cu asta. Ora trei de mâine nu e altceva decât ora trei de azi. Sau cea de ieri miroase a ceapă prăjită, pe când cea de azi are gust de căpșună. Ciudate speranțe.

De ce Azi trebuie să treacă mai repede ca să vină Mâine a Noului An, care e exact ca azi. Viața noastră e plină cu speranțe, alimentate și reînoite de la an la an, de la un revelion la altul. Vise și speranțe, care demult miroase a naftalină ieftină din cămara unei fete bătrâne, care nu se vor îndeplini niciodată. Doar ne vor lăsa un gust amar, un gust de pelin cu rouă. Se mestecă ușor, se înghite repede și pe urmă rămâne starea de amar, o stare persitentă de amar. Și nimic nu poate șterge amarul ăsta! Așa e și cu visele și speranțele din noaptea de revelion.

De ce ne alimentăm neputința și lenea cu vise frumoase, iar apoi toate 365 de zile ale anului ne roade conștiința propriei nimicnicii? Pe parcurs inventăm mii și milioane de alte treburi de făcut, doar ca să nu ne apucăm de treabă. Doar să nu începem a realiza speranțele și visele clocotite în mintea aburită de alcool în noaptea dintre ani.

Aș vrea să îmi promit acum, în noaptea dintre ani, că voi fi mai bună, că voi reînvăța să te iubesc, draga mea Viață! De un timp încoace, cu tine sunt în mare conflict. Sunt o chiriașă dintre alea care nu și-a achitat de foarte multă vreme chiria, dar patroana casei nu îndrăznește, din milă sau din speranța că totuși îmi voi onora datoria, să mă arunce afară, în stradă. Doar vine la ușa mea și mă privește prin geamul de la poartă să vadă dacă mai sunt acolo, apoi pleacă, lăsând în urmă un oftat de plumb.

Îmi este greu să te iubesc pentru simplu motiv că tu ai fost cea care m-ai învățat să cred, să iubesc, să sper… ca o imbecilă. Nu este corect să îl înveți pe un om, la care ții, lucruri ce îi vor distruge sufletul, îl vor lăsa sechele pe tot drumul existenței sale. De ce a trebuit să avem suflet? Ca să putem fi manipulați cu ușurință de propria conștiință, de raza de Dumnezeu din inima noastră! Nu pot, dar nici nu mai vreau să cad în plasa propriilor speranțe!

Anul astă voi încerca doar să învăț a trăi așa mutilată de suflarea Morții și hăituită de durerea Vieții. Golită și îndobitocită de speranțe deșarte, de vise dispărute ca baloanele de săpun, Doar atât – doar atât!

Anastasia Maouges


 
 

Recomandări