Avocaţi şi oameni de afaceri: ce mai citesc

Avocaţi şi oameni de afaceri: ce mai citesc

Sunt oameni care nu scriu pentru bani sau pentru faimă, ci pentru că le place, pentru că aşa sunt ei în viaţa de zi cu zi - buni! Sunt persoane de care avem nevoie pentru un exemplu bun, pentru că ne interesează chiar şi ceea ce citesc. Să aflam, aşadar, ce cărţi i-au marcat şi ce ne recomandă din proaspete lecturi ale vieţii...

tanase_optAlexandru Tănase, avocat: M-a impresionat romanul "Cântecul mării", de Oleg Serebrian. Este pur şi simplu superb, o adevărată revelaţie intelectuală.

 

 

 

gasitoi_optVioleta Gaşiţioi, jurist, avocat: Nu mă pot lăuda că citesc mult, citesc mai mult literatură de specialitate, cu munca trăiesc şi respire. Munca mea e ca o carte, fiecare cu istoria sa, cu durerea sa, pe care încerci să o rezolvi. De multe ori spun că după ce mă voi pensiona voi începe să scriu romane din viaţă.

Acum câteva luni am citit ”Avocatul străzii”, de John Grisham, (Street Lawyer 1998). O istorie, pe de o parte tragică, pe de altă parte te învaţă să nu fii indiferent faţă de cei săraci. Mi-a plăcut această istorie probabil pentru că şi eu sunt avocat. Ei bine, în această carte este descrisă istoria unui bărbat care locuia în stradă, la Washington şi care, într-o zi, a mers la o firmă de avocatură foarte scumpă, Drake@Sweeney, cu 800 de avocaţi angajaţi în filialele din toată lumea. Disperat, bărbatul a luat mai mulţi ostatici de acolo, cu toţii avocaţi duri, fără frică, dintre cei care îşi petreceau timpul făcând oamenii praf.

Acest bărbat vroia să înţelegă cine i-a evacuat pe cei săraci dintr-o încăpere unde îşi aveau unicul adăpost. Le reproşa că acei avocaţi nu numai că erau foarte bogaţi şi îi ignorau pe cei săraci, dar aveau litigii prin care ajutau anumiţi antreprenori să alunge săracii în stradă.

Ei bine, poliţia l-a împuşcat pe acest vagabond şi niciun avocat nu a avut de suferit, însă unul dintre avocaţi a rămas marcat de acest fapt. Era tânăr, avea o soţie şi ambii munceau mult însă, la un moment dat, acest tânăr avocat începe să caute răspuns la întrebarea vagabondului: “cine l-a evacuat”? A plecat din acea firmă de avocaţi şi s-a angajat să apere oamenii străzii. De fapt e o istorie lungă pe care o compar, adesea, cu situaţia din R.Moldova, cum cei bogaţi îi lasă pe cei săraci fără case, fără bunuri şi, în consecință, oamenii devin vagabonzi. Avem sute de astfel de cazuri şi e trist. Diferenţa e că la noi aceştia devin vagabonzi din cauza corupţiei din sistemul de drept, pe când în istoria descrisă mai sus oamenii săraci nu aveau avocaţi puternici care să-i apere.

Mi-a plăcut această carte, e o lecţie bună pentru cei bogaţi care ar trebui să se mai întoarcă cu faţa la cei săraci, e o lecţie a generozităţii. Mi-a făcut plăcere să o citesc poate şi pentru că şi eu am o istorie aparte ce ţine de avocatură şi nu am ales această meserie întâmplător.

O altă carte citită acum câteva luni a fost Coco Chanel, viața acestei femei începând cu copilăria sa. O femeie puternică care a trecut prin foarte multe greutăţi şi care a obţinut ceva în viaţă şi a lăsat în urma sa o istorie întreagă a modei.

A fost prima femeie care a îmbrăcat pantaloni, a fost cea care a scos de pe femei corseturile şi care spunea mereu că haina trebuie să fie comodă. Mie îmi plac oamenii puternici, e o istorie care îi învaţă pe cei tineri că nu doar având milioane poţi obţine ceva în viaţă, ci prin muncă, trebuie să ai un scop în viaţă şi să cauţi mijloacele potrivite. Ei bine, eu pe lângă faptul că sunt avocat, mai am şi studii de designer şi am cusut şi haine. Oricum, această profesie e cea pe care a dorit-o mămica mea căci, până la urmă, tot avocat m-am făcut.

Am o bibliotecă mare, dar mai mult cu literatură de specialitate - drept European, tot ce ţine de Tratatele internaţionale şi Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, e literatura cu care lucrez şi trăiesc zi de zi, chiar dacă mi-aş dori să citesc mai multă literatură artistică. Totodată, pentru că am copii care mai iubesc poveştile, le citesc în fiecare seară câte una - adesea le modific, uneori le altcăuim împreună, în mod obligatoriu toate poveştile trebuie să aibă un final fericit.

sturza_optIon Sturza, om de afaceri: În diferite momente ale vetii - diferite! Acum este "Nuvele regăsite", de William Faulkner.

 

 

 

ludmila stetco_optLudmila Steţco, femeie de afaceri: Mereu mă gândesc si sper sa găsesc timpul pentru a citi cărţile vieţii. Mă atrage mai mult psihologia, nu ştiu de ce dar mă simt un psiholog înnăscut. Mă strădui să profit de orice moment posibil pentru a citi, pentru a medita, pentru a cunoaşte ceva nou. Mă inspiră Osho, Hemingway, Dale Carnegie, Napoleon Hill. Mi-aş dori mult o colecţie de cărţi care merită să fie citite într-o viaţă.

 

roman_optRoman Zadoinov, avocat: Eu am timp numai pentru literatura de specialitate, de ”Drept”.

 

 

 

 

sergiu sarbu_optSergiu Sîrbu, jurist: În afară de comentariu la Constituţie şi CEDO nu reuşesc să citesc nimic, deşi ar trebui. Nici nu mai ţin minte care a fost ultima carte de literatură artistică citită. Am citit, în schimb, ''Psihologia alegerilor'', o carte despre manipularea cu conştiinţele maselor.

 

 

Text: Svetlana Vizitiu
Foto: Facebook

Recomandări