Ceslava Bodiu, despre viața în Japonia, blogul “Gustoșel” și dorul de casă

15 decembrie 2015 INTERVIU
 
 

Nu ştiu dacă este vreo gospodină care să nu fi tras cu ochiul măcar odată pe blogul ei culinar – “Gustoşel” sau grupul cu acela;i nume de pe Facebook, pentru a se „pricopsi” cu vreo reţetă nouă sau a se da cu părerea vis-a-vis de capodoperele culinare, postate cu regularitate. Vorbim despre Ceslava Bodiu, moldoveanca care locuieşte în Japonia şi ne delectează simţul olfactiv cu gustoşenii nemaipomenite.

ceslava bodiu

De unde pasiunea pentru gătit? Cum a ajuns moldoveanca noastră să locuiască în Tokyo? Cu ce au impresionat-o japonezii și ce surprize culinare ne aşteaptă pe blog înainte de sărbători, dar şi despre multe altele, aflaţi în articolul de mai jos.    

M-am născut şi am crescut în Brânzeni, un sătuc pitoresc din nordul Moldovei, într-o familie mare, cu patru copii. La noi acasă se gătea mult şi în cantităţi mari, se cocea foarte des în cuptorul cu lemne. Probabil, de aceea, de mici, noi copii am fost mereu implicaţi în prepararea bucatelor. Ţin minte cum le priveam ore întregi pe mama şi bunica în timp ce frământau aluatul de pâine şi mă bucuram nespus atunci când îmi lăsau şi mie puţin aluat să mă joc. Modelam hulubaşi sau colăcei micuţi şi mă amuzam teribil atunci când se coceau şi figurinele mele de rând cu pâinea. Îmi amintesc cu drag cum îl ajutam pe tata să taie legume pentru salata Olivie, apoi o decoram frumos împreună. De pe atunci a şi prins rădăcini pasiunea mea pentru gătit.

Cum era şi firesc am ales să îmbrăţişez meseria de bucătar. Am făcut studii de specialitate, apoi au urmat zece ani de lucru în calitate de bucătar în restaurante renumite cu tradiţie din Chişinău, unde am reuşit să „fur” secretele gătitului de la cei mai buni maieştri. Au fost ani cu bune şi cu rele, dar foarte frumoşi. Nu am ajuns să fac o carieră în domeniu, pentru că viaţa îmi pregătise altceva…

Trandafirași aperitivi

… Acel altceva era soţul meu, de origine niponă, care m-a adus în Japonia. Întâmplarea a făcut ca în 2011să-mi întâlnesc sufletul pereche, pe actualul meu soţ, Hachiro. Ne-am cunoscut la Chişinău, el fiind invitat de către nişte prieteni comuni. Mi-a atras atenția imediat carisma lui deosebită, iar pe măsură ce îl cunoşteam mai bine mă impresiona tot mai mult. A urmat o frumoasă poveste de dragoste la distanţă, timp în care el venea în Moldova aproape în fiecare lună ca să mă vadă şi a învăţat româna. După un an ne-am căsătorit şi l-am urmat până la capătul lumii, în Japonia!

Pentru mine, familia este ca o casă construită cărămidă cu cărămidă, zugrăvită cu armonie, respect, comunicare, înţelegere şi cel mai de preţ lucru – dragoste! În felul acesta îi dăm noi culoare zi de zi. E modelul de familie la care am visat mereu. Acoperişul casei noastre îl reprezintă soţul, care ne protejează şi ne ocroteşte. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a trimis în viaţa mea un om atât de bun, în lumea nebună care m-a înconjurat mult timp, un om care emană atâta linişte, siguranţă şi încredere. Acum, că am devenit şi părinţii unui băieţel adorabil, ne declarăm o familie fericită şi împlinită.

Japonia m-a întâlnit cu braţele deschise. Cu toate acestea, ţara asta mi s-a părut foarte ciudată. Aveam impresia că am nimerit pe o altă planetă! Primul şoc l-am simţit în aceeaşi zi, când ne-au fost servite la cina sashimi, atât de proaspete, încât mişcau pe farfurie (râde)! Chiar şi acum, după patru ani de când locuiesc aici, zilnic rămân surprinsă de ceva. Multe lucruri sunt exact pe dos decât am fost obişnuită eu. Japonia are o cultură cu adevărat deosebită, dominată de un cod de etichetă foarte strict. Sunt modalităţi anumite de a mânca sushi şi tăieţeii japonezi, de a călători în transportul public, de a face baie etc. Până şi cadourile nu pot fi oferite sau primite oricum. Foarte multe reguli trebuiesc respectate, iar morala socială este atât de puternică aici, încât dacă nu te supui, rişti să fii exclus din societate.

Stollenș cozonac tradițional german cu marțipan

Viaţa în Japonia este mai comodă şi mai plină de oportunităţi, dar mie îmi pare că se desfăşoară mai încet şi mai calculat decât în Moldova. Relaţiile interpersonale sunt mult mai reci aici. Japonezii sunt un popor civilizat şi foarte disciplinat, fidel culturilor scrise, tradiţiilor şi monarhiei – un amalgam de seriozitate, hărnicie, tenacitate şi inteligenţă. Atâta calm, politeţe şi solidaritate nu mai există în altă parte a lumii. Avem foarte multe de învăţat de la ei. Recunosc, la început mi-a fost foarte dificil să mă adaptez modului de viaţă din Japonia. Într-un final, mi-a reuşit. Acum nici cutremurele nu mă mai sperie ca înainte. Singurul lucru la care încă mai am ceva restanţe este învăţarea limbii japoneze. O să îmi ia probabil câţiva ani până când voi putea recunoaşte un număr îndeajuns de mare de Kanji (caractere chinezeşti folosite la scrierea în limba japoneză). Cu celelalte două alfabete japoneze mă descurc.

Deşi locuiesc într-o ţară dezvoltată, unde mulţi doar visează să ajungă, sunt câteva lucruri legate de patrie, care îmi lipsesc enorm. Este vorba, în primul rând, de familia mea – părinţii, fraţii şi surorile mele, apoi de tradiţiile şi modul nostru “moldovenesc” de a celebra o sărbătoare. Nimic nu se compară cu Paştele, Crăciunul şi Revelionul de acasă… Îmi este dor să primesc colindători. Totuşi, mai des de o dată sau de două ori pe an nu pot veni acasă, îmi rămâne doar să menţin legătura pe net.

Găină cu legume la cuptor

M-am căsătorit, dar nu am renunţat la pasiunea mea. De aceea, am creat blogul culinar “Gustoşel”, care sper că este un colac de salvare pentru multe femei aflate în pană de idei. Astfel, i-am convertit şi pe ai casei. Soţul meu mănâncă cu plăcere mâncare moldovenească. Îi place zeama, sarmalele, micii, clătitele şi plăcintele. Prietenii niponi sunt încântaţi şi ei. În general, japonezilor le place să încerce gusturi noi. Ce-i drept, gătesc mâncăruri din bucătăria asiatică, dar totuşi prevalează mai mult bucatele moldoveneşti, „ca la mama acasă”. Cea mai mare provocare a mea în domeniul culinar a fost tortul V8, vestit în toata lumea ca fiind un tort destul de dificil de preparat.

gustosel (1)

Pe lânga pasiunea pentru gătit şi blogging, îmi mai plac lectura şi călătoriile. Am o dragoste aparte pentru flori, în special pentru violete africane, pe care le şi colecţionez. La moment, tot timpul meu îl dedic familiei, în special copilului. De aceea, îmi vine greu să spun ce voi face peste 10 ani. Viitorul este foarte imprevizibil şi nu obişnuiesc să vorbesc despre planurile mele.

Pentru că suntem în pragul sărbătorilor de iarnă, am decis să scriu pentru cititoarele www.thewoman.md rețeta salatei de Boeuf (olivie) atât de apreciată și nelipsită de pe mesele de sărbătoare ale moldovenilor. Vă propun să încercați o variantă mai modernă a acestei salate, care place tuturor:

gustosel (2)

Ingrediente:

2 cartofi
1 morcov
10 ouă de prepeliţă
150 g creveţi decorticaţi fierţi
150 g gâturi de raci (sau carne de crabi)
100 g olive verzi
10 g capere
10 g icre roşii
200 g maioneză
sare, piper negru după gust.

Mod de preparare:

Cartofii, morcovul şi ouăle de prepeliţă se fierb, răcesc şi curaţă de coajă. Apoi se taie toate ingredientele cubuleţe mici şi, pe cât posibil, cât mai egale între ele, pentru a arăta mai bine. Pe măsura ce le tocăm, punem ingredientele într-un bol încăpător, adăugăm maioneza şi aşezonăm cu sare şi piper negru măcinat după gust. Amestecăm bine ca să se omogenizeze toate ingredientele uniform şi o dăm la frigider pentru câteva ore, ca să se întrepătrundă gusturile.

Aranjam frumos salata pe un platou şi o decorăm cu icre roşii şi capere.

Poftă bună şi un An nou fericit!

Text: Daniela BORODACHI
Foto: arhivă personală


 
 

Recomandări