Despre sacrificiul unei mame. IATĂ de ce nu trebuie niciodată să judeci o mamă!

18 iulie 2015 Guest Writers
 
 

Sacrificiul unei mame nu cunoaște limite. A renunța la carieră, la viața socială, la independența financiară pentru a fi alături de copilul tău, pentru fericirea lui, este un gest demn de Premiul Nobel.

Imaginează-ți că ești o profesionistă de înaltă clasă.
Imaginează-ți că ai un loc de muncă care îți place mult.
Imaginează-ți câ ai independență financiară, câștigi suficienți bani, încât îți permiți să ai nivelul de trai la care ai visat.
Imaginează-ți că simți că ești respectată și apreciată.
Imaginează-ți că relațiile cu alte persoane sunt sănătoase și libere.

Ți-ai imaginat?

Acum imaginează-ți că ai devenit mamă.

Imaginează-ți că tot ce trebuie să faci e să renunți la toate astea și să te bucuri, timp de 18 săptămâni, de concediul de îngrijire a copilului pentru că nu vrei să plătești pe cineva suficient de bun care să aibă grijă de copil în timp ce tu ești la serviciu.

Imaginează-ți că maternitatea s-a dovedit a fi mult mai stresantă decât cele 10 ore de lucru.

Apoi imaginează-ți că îți reiei cariera, ești în birou și simți că nu este ceea ce vrei să faci.

Imaginează-ți că decizi să renunți la locul tău de muncă, la independența ta, pentru a fi mamă în continuare.

Imaginează-ți că zilele trec și săptămânile și lunile, poate ani și ești fericită că ai fost prezentă în viața copilului tău, ai participat la educarea lui, fericită să știi că ai investit în ceva ce nimeni altcineva nu o poate face în locul tău, mândră pentru că ai luat cea mai înțeleaptă decizie, pentru că ai analizat la rece și ai înțeles că ești indispensabilă pentru copilul tău în acest stadiu al dezvoltării sale.

Imaginează-ți că, în ciuda acestui fapt, o parte din tine se simte obosită, epuizată, supărată și sensibilă, deoarece partea ta emoțională nu știe despre “beneficiile de a-ți crește copii”.

Imaginează-ți că trec anii fără să dormi suficient, fără să porți o conversație sănătoasă cu un adult, fără să fii întreruptă de expresii gen “mami”, “taci”, “pipi”, “vreau”, “nu vreau”, “nu”…

Imaginează-ți că acum situația financiară a ta nu depinde de tine, ci de partenerul tău sau de părinții tăi, sau de un sistem public.

Imaginează-ți că, uneori, rămâi fără bani de lapte praf sau scutece.

Imaginează-ți că în jurul tău nimeni nu apreciază ceea ce faci, că se presupune că este obligația ta și punct.

Imaginează-ți că ți-ar plăcea ca tatăl copilului tău să se implice în creșterea lui, în schimb primești un răspuns din partea lui de genul “eu lucrez toată ziua, astfel încât tu să poți sta acasă și să te joci cu păpușile”.

Imaginează-ți că te critică pentru că ești “mare doamnă” că stai acasă… Te critică pentru orice…

Imaginează-ți că te și înjură uneori, supărat de neputința sa.

Pentru că decizia de a-ți exercita dreptul de mamă nu este bine văzut și apreciat în niciun domeniu cu care anterior aveai tangență: nici în afaceri, nici în politică sau societate, sau chiar în familie…

Ți-ai imaginat?

Acum imaginează-ți că în haosul emoțional, fizic, psihologic și social, ai primit o ofertă de muncă.

Imaginează-ți că un specialist în Resurse Umane a văzut CV/ul tău/profilul tău și îți oferă un post mult mai bun decât cel pe care îl aveai anterior.

Imaginează-ți că atunci când auzi cu cât vei fi plătită nu poți evita să te gândești câte îți vei permite din banii ceea…

Imaginează-ți că visezi la posibilitatea de a-ți recupera viața, eu-l, libertatea, independența, starea, recunoașterea, vocea, care s-a diluat printre strigătele și cerințele copiilor.

Imaginează-ți că te gândești și decizi că nu este încă timpul, copilul este încă mic.

Îți poți imagina sentimentele în contradictoriu?
Îți poți imagina sentimentul de frustrare?
Frustrare pentru că dorești să spui DA acestei oferte;
Frustrare pentru că ești tristă că ai spus NU;
Frustrare pentru că succesul pe care l-ai putea obține îți stârnește furie, frustrare pentru că ești răsplătită cu strigătele copilului tău, în loc de aprecierea oamenilor, ceea ce te face să crezi că ești un eșec, o mamă ratată de care copilul nu va fi niciodată mândru.

Frustrare pentru că asta am învățat ca femei: să ne simțim vinovate de tot și pentru toate.

Noi, mamele, ducem cea mai grea povara a societății, o muncă nerecunoscută și neremunerată.

În timpul campaniilor electorale ne frustrează să vedem că nimeni nu este interesat de situația noastră, a mamelor. Obosite, înțelegem că singura cale e să ne conformăm și să avem grijă, în continuare, de copii.

Mamele, în mod constant, renunță la TOATE.

Unele se sacrifică pentru copii lor.

Altele își sacrifică timpul pe care ar vrea să-l petreacă în intimitate cu partenerul său sau cu prietenii, sau cel pe care ar trebui să-l investească în sănătatea lor, în orele de sport… În orice…

Adevărul este că orice mamă știe ce este sacrificul și în detrimentul cui este făcut.
Așa că data viitoare când te afli lângă o mamă te rog să nu o critici.
Nu-i spune ce să facă sau cum să facă.
Nu o ignora doar pentru că știi că este mamă și nu va putea să-ți răspundă la invitație. Tu doar invit-o.

Pur și simplu spune:
“Ești foarte curajoasă, ești o mamă minunată, o faci foarte bine și te admir”.

PS: Dedicat tuturor mamelor care au ales să trăiască intens acest drum lung, frumos și, uneori, dur și singuratic, care este creșterea copiilor. Am învățat atât de mult în ultima perioadă de la mămici ca tine, încât pot să îți spun doar MULȚUMESC!

Cu drag,
Alina MATEI


 
 

Recomandări