Doina Ciubotaru, stewardesă la “Emirates”. “Calculând orele de zbor în kilometri parcurși, aş fi făcut înconjurul Pământului de 67 de ori”

29 februarie 2016 INTERVIU
 
 

Moldoveanca Doina Ciubotaru este stewardesă sau, cum li se spune mai nou, “cabin crew”, la compania “Emirates”. Zboară şi călătoreşte mult, iar acest fapt îi permite să cunoască mereu oameni şi locuri noi, despre care povesteşte, ulterior, în jurnalul său virtual de călătorie, datorită căruia, de altfel, am şi cunoscut-o.

Cum a ajuns Doina să facă parte din echipa celei mai mari companii de zbor din Orientul Mijlociu? Care au fost cele mai mari provocări de când a îmbărcat uniforma de stewardesă, dar şi multe alte detalii interesante, le-am aflat chiar de la ea, cu câteva ore înainte să pornească într-o nouă tură, spre Osaka.

Buna Doina. Încântată să te cunosc virtual. Şi prima mea curiozitate este – până să ajungi stewardesă, ai fost…?

Senior Account Manager. Target Group Worldwide a fost unica companie de publicitate care a luat în seamă e-mailul meu studenţesc, adresat celor top 10 agenţii creative din Chişinău. Cât timp am activat în calitate de Senior Account Manager, TGWW mi-a devenit, treptat, a doua casă, unde am petrecut multe nopţi printre foi şi proiecte.

Cum ai ajuns să faci parte din echipa companiei de zbor “Emirates”?

Aveam câţiva prieteni “cabin crew” în Emiratele Arabe Unite, iar în toamna lui 2012 mi-au scris că “Emirates” vine la Chişinău. Top Jobs a fost compania care a organizat totul. Ne-a încurajat mult şi ne-a povestit “ce ne aşteaptă”, ei fiind cei care, de fapt, organizează “Open Day” de fiecare dată pentru “Emirates” şi nu numai, la Chişinau.

A fost greu pentru tine? Ce condiţii, teste ai avut de trecut?

Eu ştiam exact ce mă aşteaptă pentru că am urmărit multe forumuri. A fost, oarecum, greu, căci iniţial au aplicat 98 de participanţi, iar statistic se angajează doar 3%. Am avut discuţii în grup, diverse prezentări, imitări de roluri, desigur testul de engleză şi parametrii fizici.

Cum crezi, care a fost atu-ul tău pentru care ai fost selectată?

M-am gândit mult la asta. Cred că a fost jumătate noroc şi altă jumătate perseverenţă. Am stat pe forumuri, am citit bloguri, eram atentă la limbajul corpului, la mimici. Şi este important să zâmbim în orice situație. Asta ne face mai predispuşi la succes.

Cum ai depăşit frica de înnălţime, turbulenţe, accidente?

Nu cred că există cineva care îşi poate depăşi instinctele de autoconservare. Cu toate că noi suntem antrenaţi în simulator să depistăm diferite pericole şi cum să reacţionăm în fiecare situaţie, mulţi “cabin crew” dezvoltă fobii. Jobul implică multe responsabilităţi şi stres într-un spaţiu destul de restrâns. În ceea ce ţine de accidente, trebuie să avem încredere în piloţi profesionişti, la fel cum ei au încredere în comportamentul pasagerilor din spatele lor.

Apropo, când erai mică, ai visat vreodată să ajungi stewardesă?

Când eram mică îmi doream să fiu doctor. Însă, ajungând să depun actele la facultate, nu am fost pregătită să mă dedic acestei nobile profesii. Am absolvit “Marketing şi Logistică” fără regret.

Când ai îmbrăcat pentru prima dată uniforma de stewardesă?

Uniforma de stewardesă a fost “premiul mare” pentru finisarea cursurilor intensive la Colegiul Aviatic.

Care a fost prima destinaţie către care ai zburat?

Paris.

Astăzi câte ţări, orașe ai vizitat?

M-ai facut să le număr. Am vizitat 56 de oraşe. Londra de 14 ori, Bangkok de 12 ori şi New York de 11 ori. Nici mie nu-mi vine să cred.

Cel mai memorabil zbor pentru tine a fost…?

Îmi vine greu să aleg. Fiecare zbor duce cu sine sute de istorii. Cineva va sărbători ziua de naştere, cineva pleacă în luna de miere, altcineva şi-a pierdut vreun apropiat ori trece prin divorț.
O istorie care nu s-a întâmplat pe zborul meu, dar care m-a inspirat: o bătrânică călătorea de una singură. Cineva comandase o tortă-surpriză pentru ea. Echipa i-a oferit torta și i-a citit mesajul lăsat online. Atunci când a fost întrebată de la cine crede că este surpriza, bătrânica a zis că e de la soţul ei, care a decedat cu două luni înainte de a sărbători 50 de ani împreună. Soţul a cumpărat o vacanţă în jurul lumii, iar ultima dorinţă i-a fost să meargă singură, dacă el nu mai reuşeşte. După astfel de istorii, viaţa devine mai colorată!

Am văzut că ai lansat şi un jurnal de călătorie. Care sunt destinaţiile unde încă nu ai ajuns, dar despre care ai vrea să scrii?

Jurnalul de călătorie l-am creat pentru familia mea, ca să mai scurtăm distanţa dintre noi. Jobul de călător devine o rutină, încerc să opresc timpul în loc, făcând poze sau notiţe. Visez să ajung La Rio de Janeiro la vreun carnaval, în Islanda, să văd Aurora Boreală şi în Nepal, în munţii Himalaya.

Câte ore ai în zbor?

Peste 3000. Dacă aş calcula dinstanţa în kilometri, până acum aş fi făcut înconjurul Pământului de 67 de ori.

Cât de des vii acasă?

Mă strădui să-mi văd familia măcar de două ori pe an.

Cum arată o zi din viaţa unei stewardese?

Dacă ar fi să descriu o zi în care am zbor, cred că ar fi intensă. Mă trezesc cu patru ore înaintea zborului, ajung la oficiu mai devreme, unde fac cunoştinţă cu echipa, în mod obişnuit 26-28 de crew (de fiecare dată diferiţi). Mi se verifică uniforma, pantofii, machiajul, manichiura, coafura, toate trebuie să fie imaculate. Se verifică documentele, se comunică datele zborului, se trec de oficialităţi. Ajunşi la avion, îl pregătim pentru pasageri. Cateringul, curăţenia, securitatea, toate trebuie să fie la locul său şi să arate perfect. “Îmbrăcăm” zâmbetele pe faţă şi cu drag întâlnim pasagerii, dedicând timp şi dăruind energie pozitivă fiecărei persoane în parte. În acelaşi timp, suntem precauţi la orice situaţii posibile, fie incidente medicale sau comportamente indecente. Păstrăm şi vigilenţa la indicaţiile sistemelelor care ne comunică orice abatere. Pentru un zbor ai nevoie să iei cu tine tot bagajul de cunoştinţe şi experienţa de viaţă, pentru că niciodată nu ştii ce se poate întâmpla. După zbor ajungem cazaţi la hotel, unde mă relaxez şi dorm pe săturate. Iar după somn încep aventurile. Uneori ieşim cu echipa, dacă avem excursii lungi cu trenul sau închiriem maşini. Alte ori prefer să merg singură cu harta în mâini şi rucsacul în spate.

Azi de unde ai venit şi unde urmează să zbori?

Recent am venit din Munich şi urmează Osaka, iar după asta aştept orarul pe martie, să văd unde îmi sărbătoresc ziua de naştere anul acesta.

Momentan, ai parte de o viaţă la care mulţi nici nu visează. Dar, ar putea veni şi ziua când îţi vei dori şi altceva – familie, copii…?

Îmi place ce fac acum. Cunosc mulți oameni noi, le aflu istoriile, învăţ multe, călătoresc! Cred, totuşi, că menirea mea e să fac ceva mai creativ. În rest, toate la timpul cuvenit.

Ce sfat le oferi celor care îşi doresc acest job?

Le doresc să fie perseverenţi. Colega mea Iuliana a fost refuzată de opt ori şi abia a noua oară a fost acceptată! O personalitate frumoasă nu poate fi limitată de standarde. Iar cei cu carismă, empatie şi toleranţă vor reuşi peste tot, nu doar în aviaţie.

Mulţumesc pentru interviu şi zbor lin către fiecare destinație în parte!

Text: Daniela BORODACHI
Foto: arhivă personală


 
 

Recomandări