Interviu cu Alina Popovici, despre cum să crești un copil de succes!

11 iunie 2016 Mămici de poveste
 
 

Alina Popovici are o viață împlinită. Frumoasa mămică este o femeie extrem de activă, abundă în energie pozitivă, iar sursa fericirii sale este, bineînțeles, copilul ei, Alin-Gabriel.

Alina Popovici

La doar 10 ani, Alin-Gabriel Popovici face faţă cu brio tuturor provocărilor. Și, credeți-ne, ele sunt multe! Băiatul este implicat în numeroase activități extrașcolare, iar succesul este pe măsură!

Alina, sunteți mămica unui băiețel frumos și a unui elev exemplar. Cum ați descrie experiența de mamă de până acum?

Îi mulțumesc mult Lui Dumnezeu că mi-a dat un fiu și a ales să fiu mămica lui. Experiența e minunată! Noi suntem binecuvântați, iar lumea o acceptăm cu dragoste și recunoștință…

După cum zice un proverb chinezesc: “Exista un singur copil frumos în lume, iar el aparține fiecărei mame”. Cred că pentru fiecare părinte copilul lui e cel mai frumos. Toți copiii sunt frumoși, iar Alin- Gabriel e un copil frumos, deștept și înzestrat cu mai multe calități.

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ați învăţat de când sunteți mamă?

Cineva spunea că să fii părinte e ca și cum ai da examen în fața lui Dumnezeu. Atunci când ești mamă, nu ești cu adevărat niciodată singură în gândurile tale. O mamă trebuie să gândească întotdeuna de două ori, o dată pentru ea și o dată pentru copilul ei. A fost cel mai minunat moment din viața mea, atunci cînd am aflat că sunt insărcinată, fiindcă Alin a fost un copil multașteptat. Bineînțeles, că viața mea a luat un alt sens și, pe parcurs, clipă de clipă, zi de zi, an de an, trăiesc emoțiile unei mame împlinite. Am dorit să mă bucur de fiecare moment și am hotărât să dedic, poate cei mai frumoși ani copilului. Astfel, un an de sarcină și încă 6 ani după naștere i-am dedicat creșterii și educației fiului meu. Pentru că Sfântul Ioan Gură de Aur spune că “adevărata mamă nu este cea care-i dă viață copilului, ci bună creștere”.

Băiatul dvs este implicat în mai multe activități simultan, face dans de performanță, îi place actoria. Povestiți-ne mai multe despre activitățile și succesele lui. Ce alte pasiuni mai are?

Într-adevăr, după cum ați menționat, Alin- Gabriel, în afara faptului că este elev deja promovat în clasa a 4-a, cu diplomă de excelență cu media generală 9,72, are multe activități extrașcolare, atât cu clasa lui, cât și individual, pe care le face cu multă dragoste și dăruire. Vreau să zic, că în ziua de azi copiii sunt foarte deștepți și talentați. Dat fiind faptul, că Alin studiază într-o clasă cu profil de dans popular, au fost premianți la mai multe concursuri în cadrul liceului, concursuri organizate la nivel de sector Buiucani, dar și în municipiu Chișinău. Împreună cu colegii face arta vorbirii și teatru la Centrul Educației Estetice “Lăstărel”, au fost premianții locului I la Concursul municipal de tradiții “Să trăiți, să-nfloriți!” și concursul de teatru “Trăiește-ți clipa!”, unde a avut unul din rolurile principale, pe care l-a interpretat cu brio.

Totodată, individual, frecventează cursul de engleză avansată la Centrul European “Engleza pentru Copii”, deasemenea frecventează Centrul Municipal de excelență în matematică, unde, la fel, are succese frumoase. Face dans modern la Clubul de dans “Elegance”. Anul acesta a luat aurul la mai multe concursuri naționale și internaționale de dans sportiv.

De asemenea, Alin mai are o pasiune mare – fotbalul, iubește să citească, îi plac și jocurile computerizate, dar, din lipsă de timp, nu prea se poate bucura de ele.

Cum îl ajutați să-și descopere talentele și cum îi încurajați aceste pasiuni?

Se pare că Alin a moștenit calități și de la mine, dar și de la tatăl său. Ce tine de artă, a moștenit calități de la mine, iar cele reale – de la tatăl său. Eu am absolvit școala generală cu Diplomă și medalie de argint, (deși fusesem pretendentă chiar la aur) dar, totodată mă implicam și în multe activități extrașcolare.

Îmi amintesc, când am mers cu Alin la prima consultație la medic, pe când avea doar o lună, medicul-neurolog, o doamnă cu o experiență vastă, m-a întrebat de când copilul urmărește cu privirea? Nu prea am știut ce să-i răspund, pentru că de când l-am născut Alin avea privirea clară, și atunci ea mi-a zis și m-a felicitat că are o privire inteligentă!
Lui Alin îi plăceau cifrele și să numere încă de mic copil. Chiar și biscuiții, când îi puneam în farfurie, nu-i mânca până nu îi număra.

La șase ani și jumătate aduna în gând deja cifre din două numere cu trecerea peste termen. Într-o seara i-am scris pe o foaie câteva adunări de acest gen și am rămas foarte uimită, când am văzut rezultatul. Ba chiar am postat și o poza pe Facebook, iar mămicile din lista mea de prieteni, care aveau copii de vârsta lui, m-au felicitat că Alin are astfel de aptitudini. Aș fi putut să-l încurajez să acorde mai multă atenție acestui domeniu, dar nu vreau să fie nici tocilar.

Pentru că Alin este o fire mai sensibilă, el face totul cu dăruire, din plăcere, dar și multă seriozitate.

Se știe că succesul copilului depinde de părinți, în mare măsură. Care sunt instrumentele pe care le folosiți în educarea lui. Pe ce valori se bazează educația pe care i-o oferiți coplului?

Viitorul unui copil este totdeauna exemplul părinților săi, dar mai cu seamă a mamei sale. Mie întotdeauna mi-a plăcut frumosul, iar frumusețea nu cere să fie explicată. Și acest lucru am încercat să i-l insuflu și băiatului meu.

Bineînțeles, că de mic copil îi citeam povești din cele mai alese, mai nou, cu tehnologiile moderne, îi puneam să asculte povești audio. I-am insuflat dragostea față de frumos. Mereu îi vorbesc despre valorile cele mai importante din viață și că e liber să facă tot ce vrea, important să facă tot din plăcere și cu multă dragoste și dăruire, iar succesul nu va întârzia să apară!

În general, cum trebuie să fii tu, ca părinte, ca să crești un copil de succes?

Se spune că ochii sunt ferestre către suflet; eu i-aş numi mai degrabă observatori ai sufletului.
În primul rând, eu cred că un părinte trebuie să fie un model pentru copilul său. Nu în zadar se zice: să nu-ți educi bine copilul, ci să te educi pe tine, fiindcă copilul face ceea ce vede. Este cunoscut faptul, că foarte importantă în reuşita educaţiei unui copil este consecvenţa și coerenţa dintre vorbe şi fapte. Copiii nu fac neapărat ce le spunem să facă, ci fac ceea ce văd la noi că facem. Puterea propriului nostru exemplu, bun sau rău, îi urmăreşte toată viaţa.

Cum vedeți viitorul copilului dvs? Cum îl vedeți peste ani?

Dacă este să-l cităm pe marele Paulo Coelho, “omul trebuie să-și aleagă, nu să-și accepte destinul”…

Bineînțeles, aș vrea să fie un om fericit. Nu mi-am propus nici eu, nici el, să devină cineva anume, mă refer la profesie. Știu că anul acesta a avut de scris o compunere la limba română pe tema “ce vreau să devin când voi crește mare” și el a scris că ar vrea să devină medic. Eu nu aș fi împotrivă, e o profesie nobilă și, în același timp, e de o responsabilitate enormă. Eu merg după principiul că “cel care are încredere în sine va câștiga încrederea celorlalți”.

Astfel, îl învăț să aibă încredre în el și neapărat va reuși ceea ce își propune. Multumesc Lui Dumnezeu pentru această mare binecuvântare și Îl rog să-mi dea înțelepciune să-l educ după principii frumoase, ca mai presus de un bărbat de succes să devină și un bărbat cu un caracter frumos!..

Devenind părinți, ne întoarcem adesea cu gândul la copilăria noastră și la trăirile de atunci. Cum a fost copilaria dvs și ce amintiri frumoase aveți de atunci?

Despre copilăria mea aș povesti ore în șir. Am avut o copilărie foarte frumoasă. Anii ‘70-‘80 au un farmec aparte. Pe atunci nu exista internet.

Am trăit într-un sat foarte frumos, Chișcăreni, cu multe tradiții, cu locuri pitorești, iar copilăria mi-am petrecut-o pe Movila Casso, prin pădurea Rădi-ului, un loc pitoresc, nemaipomenit de frumos.

Casa părintească e locul unde florile mămicăi din grădină sunt cele mai frumoase, cozonacul e mai dulce, iar parfumul sărbătorilor e mult mai intens.

Să povestim puțin și despre perioada în care băiatul dvs era bebeluș. Care sunt cele mai dragi amintiri? De mic a fost un copil activ?
Nu, dimpotrivă, a fost un copil foarte curios dar liniștit, vorbea mai mult din priviri, iar când a făcut primal pas, l-a făcut foarte calculat. Măsura cu privirea distanța pe care trebuia s-o parcurgă și dacă conștientiza că o va putea parcurge fără obstacole, se pornea, dacă nu, găsea metode de a le evita. Era foarte liniștit, putea să stea multe clipe îndelungate răsfoind o carte cu imagini, construind lego, avea o colecție mare de mașinuțe și le aranja pe toate în rând una după alta, astfel ca să nu încurce circulația.

“Job-ul” de mămică înseamnă și multe sacrificii. Ne-ați spus mai sus că ați ales să fiți mai întâi mamă, lăsând cariera pe locul doi pentru o perioadă de timp. A fost o alegere dificilă?

Nici o școală și nici o academie nu te învață cum să fii părinte. Să fii un părinte bun este o artă, e un talent individual, pe care dacă îl ai, îl perfecționezi, îl șlefuiești zi de zi, pe parcurs, din mers și până nu greșești tu personal, nu-ți dai seama de greșeli. Ca să nu greșești prea mult și prea des trebuie să ierți și să iubești.

Eu, în general, mă întristez că timpul trece atât de repede. Nu a fost o dezcizie grea de a lăsa cariera pe locul doi… Asta am simțit și așa am ales să fiu cât mai mult timp cu fiul meu. Aș vrea să mă bucur cât mai mult de copilăria lui, ca Alin să fie încă mic… Dar, când văd că a crescut așa de mare, nici nu -mi vine a crede că el are deja 10 ani.

Împlinirile pe care le aveți v-au răsplătit pe deplin alegerile făcute?

Secretul fericirii este să îți numeri binecuvântările în timp ce alții își numără problemele. Pentru moment da! Desi, am avut un an foarte încărcat în evenimente, acum, cand Alin a absolvit anul școlar cu Diplomă de execelență și a luat Diplomă de mențiune la matematică, la limba engleză, am cules multe cupe și medalii din cadrul competițiilor la dans sportiv, i-am propus să aleagă pentru anul viitor doar câteva din ocupațiile pe care le are, fiindcă îmi dau seama că e foarte ocupat și, practic, e lipsit de copilărie. Dar, deocamdată, el mi-a răspuns că toate rămân prioritare!

Și pentru că tot vorbim de serviciu, ce ne puteți spune despre activitatea dvs? Care este secretul, astfel încât nici cariera și nici viața de familie să nu fie neglijate?

Despre job-ul meu actual pot să vorbesc mai puțin, fiindca acum, o jumătate de an am început o activitate nouă. Dar, fiind Capricorn, sunt o fire foarte ambițioasă, corectă și exigentă față de sine și față de cei din jur. Întotdeauna mi-a plăcut să cunosc cât mai mult, să nu stau pe loc, să mă perfecționez…

E plăcut în zona de confort, dar nu crește nimic acolo. Nu ai cum să te dezvolți dacă nu ieși din zona aceea. Poți să crești doar atunci când ești dispus să te simți ciudat și inconfortabil când faci lucruri noi.

Anul acesta am început un curs de limbă engleză, merg la diferite traininguri de dezvoltare personală și profesională, am planuri mari. Încerc să îmbin frumosul și să îmi fac bine meseria, să fiu un om responsabil, un om cinstit cu mine. Asta cred că te pune într-un soi de echilibru, astfel, te ajută să îți faci o evaluare mai corectă și, indubitabil, asta te ajută să fii mai bun.

În general, orice experiență este benefică pentru viața noastră. Orice provocare ne face mai puternici. De obicei îmi propun 2 principii: să învăț și să acționez. Una fără cealaltă e ca și cum ai zbura cu o aripă rănită. Dacă doar înveți, nu culegi roade. Dacă doar acționezi, te prăbușești la fiecare pas. De aceea, îmi place să le îmbin.

Dacă ar fi să puneți în practică o singură idee săptămâna asta, care ar fi aceea?

Important e să o pui. Fiecare știe pentru sine ce este mai bine. Eșecul este șansa să începi din nou și să faci lucrurile mai inteligent. Mi-am propus mai multe, dar asta deja într-o altă istorie.

Nu tot timpul viața noastră e dulce, trecem și noi prin pierderi, boli, dureri, tristeți – doar că noi alegem să împărțim frumosul și starea de bine, că de răutate și așa e plină lumea… Creați singuri fericirea în viața voastră, totul e în mâinile și în gândurile voastre! Și totul ce faceți să faceți cu dragoste și dăruire…

Care sunt activitățile dvs preferate ca familie? Cum arată o zi din viața dvs împreună?

Cineva mi-a furat inima și îmi spune – mama. La noi totul se rotește în jurul lui Alin: școală, concursuri, evenimente, competiții… De obicei, fiind permanent prin plecări la concursuri, ne lipsesc weekend-urile, dar ne bucurăm mult când avem o zi de sâmbătă sau duminică cu toți împreună. Uneori mergem la țară, la bunica, acolo ne simțim foarte bine. Ne pare rău că, acum un an, bunelul a plecat în lumea celor drepți. El era foarte mulțumit de succesele lui Alin.

Bunelul pentru noi a fost unic și incomparabil, a fost lumina ochilor mei. Sunt dureri pe care timpul nu le vindecă, dar învățăm să trăim cu ele. Ne este atât de dor de el, îl ubim și mereu îi cităm vorbele înțelepte. Avea atâta dragoste de viață și de frumos, atâta sinceritate și atâta bogăție sufletească. Îi datorez totul și îi mulțumesc că a reușit să ne facă să iubim acest frumos! Iubiți-vă părinții! Apreciați-i! Mândriți-vă cu ei!

Pentru mine a fost foarte grea această pierdere. Tăticului meu i-a plăcut foarte mult arta și oamenii deștepți și talentați și sper că, acolo sus, în ceruri, se bucură de succesele lui Alin.

De obicei, vara ne mai permitem câte o mică vacanță pe litoral. Sper, ca pe viitor să ne bucurăm mai mult de vacanțe.

Care consideraţi a fi cea mai mare realizare a dvs. în viaţă?

Mă bucur nespus de mult unde sunt acum și ca mamă, și ca femeie, dar este loc și de mai bine. În general, fericirea nu depinde de ceea ce ești sau de ceea ce ai, ea depinde doar de ceea ce gândești.

De asta mă voi bucura de fiecare circumstanță care mă ajută să cresc! Iar succesul depinde de eforturile mele şi de dorinţa de a-l realiza. Pentru că suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența nu este, așadar, o faptă, ci un obicei.

Bineînțeles, că fiul meu!

În acest an nu am putut să-l însoțesc pe fiul meu la toate concursurile de sector sau municipal pentru că eram la muncă, de aceea am și optat foarte mult pentru ca ziua de 1 iunie să fie declarată zi liberă, astfel am avut ocazia să-l admir pe fiul meu dansând de 1 iunie pe scena din Parcul Central Ștefan cel Mare din Chișinău, iar mai apoi să fim împreună toată ziua cu el și să savurăm din plin de această sărbătoare.

E important pentru un copil să știe că părintele îl admiră și e mândru de evoluarea sa. Devine mult mai sigur pe sine.

Sper, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, să avem încă multe realizări împreună!

Ce sfat aveți, cuvinte de încurajare sau motivaționale pentru viitoarele și proaspetele mămici?

Să iubească frumosul, să admire placutul, să laude meritul și să evite întotdeauna ura și disprețul. Să le acorde cât mai multă atenție copiilor de mici. Banii nu ajung niciodată, iar timpul petrecut cu copilul său nu-l vor putea întoarce niciodată. Să se bucure de fiecare clipă. Pentru că fecare moment trebuie să rămână amintire: primul surâs, primul pas, primul cuvânt,primele realizări și succese.

Viața trebuie trăită frumos, în armonie! În fiecare zi ar trebui să citim ceva bun, să ascultăm măcar un cântec, să vedem ceva frumos și, dacă este posibil, să spunem câteva cuvinte frumoase. Trebuie să te bucuri de o floare, de un zâmbet, de jocul unui copil, atunci eşti mai bogat şi mai fericit decât un milionar care nu se mai bucură de nimic.

Cum să nu te bucuri de așa ceva…de zâmbete, de soare și mai ales de copii care sunt binecuvântați de Dumnezeu! Doamne ajută în toate!

Vă mulțumesc și vă doresc succes și în continuare!

Text: Alina MATEI
Foto: arhivă personală


 
 

Recomandări