La mulţi ani, Anatol Lupu! Află ce spune compozitorul despre cariera lui!

13 mai 2017 INTERVIU
 
 

Îndrăgitul și cunoscutul compozitor și interpret, Anatol Lupu, își sărbătorește astăzi ziua de naștere. În cei peste 30 de ani de carieră a compus și a lansat numeroase melodii, care au prins foarte bine la public, iar nenumărate premii și distincții completează un palmares artistic impresionant.

În interviu ce urmează Anatol Lupu ne-a vorbit deschis despre muzica sa, despre colaborarea cu maestrul Eugen Doga și alte nume sonore din țara noastră, dar și despre piesa pe care o consideră talismanul său. De asemenea aflăm și cine stă la masa lui de sărbători, nu înainte de a-i dori multă putere de muncă şi să-şi păstreze entuziasmul molipsitor faţă de arta de înaltă calitate.

La mulți ani, dle Anatol Lupu! Aveți vreo dorință de ziua dvs?

Vă mulțumesc mult! Tot ce-mi doresc e să fiu sănătos eu și cei din familie, că, vorba evreului, restul se poate cumpăra 🙂

Pe cine ați aşeza la masa dvs, dacă ar da o petrecere acum?

Pe cei dragi mie – familia și prietenii, cei cu care mă simt în apele mele și care mă înțeleg. Apreciez relațiile sincere, care nu te impun la nimic.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, tot muzică ați face? Ce ați schimba, având în vedere cum stau lucrurile în muzică?

Dacă aș începe iar de la capăt, tot aici aș ajunge. Tot muzician aș vrea să devin. Unicul lucru pe care l-aș schimba, probabil este că aș încerca să fiu mai activ, mai insistent la începuturile carierei mele artistice, deoarece au existat posibilități de a ieși pe alte pieți, mai mari decât cea moldovenească.

La ce proiecte lucrați în prezent? Am înțeles că imprimați cu maestrul Eugen Doga… Despre ce este vorba?

Colaborez cu Maestrul de patru ani la un ciclu muzical pe versurile lui Mihai Eminescu și Veronica Micle. Chiar ieri am finalizat mixajul unei creații de amploare. E vorba de creația vocal-simfonică “Floare albastra”, semnată de iubita poetului.

Făcând un bilanț al carierei, ce împliniri și ce dezamăgiri ați trăit?

Cred că e prematur să fac un bilanț, deoarece cea mai frumoasă melodie încă n-a fost compusă 🙂 În linii generale – sute de melodii și orchestrații, muzica pentru TV și Radio, dar și înregistrări în calitate de regizor de sunet îmi poartă semnătura. Nu am de ce să roșesc, fiind obișnuit să lucrez la maximum și niciodată de mântuială! Artiștii îmi cunosc exigența și meticulozitatea.

Păcat că Moldova e prea mică pentru atâția muzicieni pe kilometru pătrat. Unica scenă e în Chișinău și e dificil să răzbați pe piețele din alte țări. Mai am un regret. Din păcate lumea este prostită, în rezultatul acțiunilor companiilor internaționale din lumea show-business-ului. Se lansează proiecte ieftine, chiar primitive, lucru inacceptabil în anii ’70-’80. Deși această tendință se atestă nu doar în muzica de estradă. În fine, omul de rând degradează mintal, din păcate.

De când vă preopcupă muzica? Vă mai amintiți când ați cântat pentru prima dată în faţa publicului?

Cariera mea muzicală a început odată cu evoluările în cadrul ansamblului vocal-instrumental școlar, iar colegii au fost primul meu public. Anume în acea perioadă a apărut ideea de a deveni muzician profesionist. Au urmat școala muzicală și Colegiul, unde interesul către o carieră în muzică a căpătat contururi clare. Fiind în armată, am compus prima mea piesă instrumentală (de fapt primele mele creații erau exclusiv în stil de jazz și jazz-rock).

Primul cântec a fost “Ziua ta de ziua mea” (1995), pe versurile lui Igor Guzun, în colaborare cu Lenuța Burghilă. Piesa a devenit hit, iar Lenuța o interpretează și azi cu drag. Apoi a urmat “Одиночество” cu Ion Suruceanu și mă bucur enorm că e una din melodiile preferate ale Maestrului. Apropo, la această piesă tot eu am semnat și textul. Unicul, deocamdată 🙂

În paralel lucram asupra primului, în spațiul românesc, album de rap al trupei “Master Dinamit” (cu Nelly și Dinu Ciobanu), care a apărut în 1996. În 1997 a avut loc debutul meu, ca interpret. Era de Ziua Orașului, iar eu am lansat piesa “O clipă în paradis”.

Este o melodie la care ţineți în mod deosebit şi de care vă amintiți cu drag?

Sunt mai multe melodii la care țin, dar cred că cea mai semnificativă este totuși “O clipă în paradis”, deoarece e prima! E talismanul meu.

În ce postură vă simțiți mai bine, atunci când sunteți pe scenă sau atunci când compuneți?

Tratez ambele meserii cu acelaşi respect şi dăruire. Ambele sunt frumoase și îmi plac, dar cea de compositor predomină.

Ați jucat și în reclame, cum a fost experiența?

Experiența mea actoricească a fost destul de interesantă, iar eu nu mă așteptam la o reacție atât de tumultuoasă din partea spectatorilor. Toți au crezut la un moment dar că sunt proprietarul băncii, este vorba de o bancă comercială de la noi, fapt care demonstrează că mi-am jucat rolul bine! Au mai urmat câteva proiecte în acest sens… Să știi că mi-a plăcut această postură 🙂

Care este relația dvs cu artiștii cu care colaborați? Ce alte colaborări urmează?

Sunt în relații prietenești cu interpreții, altfel nu aș putea crea o conlucrare de succes. Procesul de creație trebuie să fie unul productiv, iar toate disensiunile – axate pe un rezultat maxim.

Tinerii interpreţi pătrund destul de greu în lumea celor consacraţi. Cât de uşor este pentru un artist să se afirme? Ce sfat ai da tinerilor care încearcă să-şi facă o carieră în muzică?

Tinerilor dintotdeauna le-a fost greu să se afirme. Mai ales în vremurile de azi, când răzbate banul, nu talentul. Cu toate acestea, dacă ai aptitudini și dorință, mergi înainte, fii insistent, nu ceda! Muzica adevărată neapărat va ajunge la inimile ascultătorilor. Învinge cel care nu stă pe loc!

Care sunt priorităţile dvs pentru acest an, atât în plan profesional, cât şi personal?

Îmi doresc mult să organizez o Seară de creație, căci aș oferi publicului un program interesant și divers.
În plan personal? Aștept cu nerăbdare vacanța, la fel ca și feciorul meu. La mare, la soare! Fără muzică, să stau în liniște. Vorba ceea – cea mai bună muzică e liniștea.

Este Anatol Lupu un om împlinit?

Numai prostănacii sunt pe deplin mulțumiți de toate. Omul de creație care afirmă că e împlinit “moare” ca și creator. Eu nu fac parte din această categorie. Continui să lucrez asupra mea, mă străduiesc să țin pasul cu timpul, să evoluez. E alegerea mea și cred că sunt pe drum bun!

Vă mulțumesc!

Text: Alina MATEI
Foto: arhivă personală


 
 

Recomandări