Lenuța Gheorghiță, pasionată de Toyota

30 ianuarie 2015 Auto
 
 

Lenuța Gheorghiță este o femeie care conduce cu plăcere și talent, chiar dacă mulți bărbați spun că femeile sunt un dezastru la volan. Interpreta, care are permis de conducere de 14 ani, ne-a împărtășit din experiența sa la volan trăită în traficul de zi cu zi, mai mult sau mai puțin pozitivă.


De cât timp conduci, Lenuta?

Am permis din 2000, dar șofez, zi de zi, din 2002, din ziua când mi-am luat primul automobil.

Care a fost prima mașină? Și ce alte masini ai avut ulterior?

Prima mea mașină a fost un Opel Astra de culoare roșie, cutie automată, 1,8, îmi era tare dragă, dar cu timpul am decis, ca fiecare moldovean, că vreau mașină de fițe și uite că în 2009 mi-am cumpărat un BMW X5, pe care l-am folosit cam vreo trei ani.

Ce maşină conduci și de ce ai optat pentru acest model?

În prezent am o mașină care îmi place tare mult, e pentru întreaga familie. Sunt fericita posesoare al unui Avensis 2.0. E o mașină superbă ca și fiabilitate, o am de doi ani și nu s-a stricat niciodată.

Ce își dorește o femeie dinamică precum Lenuța Gheorghiță de la o mașină?

Am un vis pe care, cu părere de rău, nu prea cred că îl voi putea realiza în următorii ani: îmi doresc un Audi Q8!

Ești dependentă de mașină?

Da, sunt tare dependenta de mașină și nici nu am idee cum de aș putea să mă descurc fără automobil. Deja nu e un moft, ci o necesitate, mai ales că am doi copii, dintre care unul necesită dus în fiecare dimineață la grădiniță și apoi la multe activități extrașcolare, iar celălat, care are abia patru luni, îl port după mine, deci fără mașină nu pot și nici nu vreau!

Ce gadget-uri ai în mașină?

Mașina mea are ecran tactil, port USB, senzori pentru centuri în spate, plus tv, încălzirea oglinzior, full. Pot spune că e o mașină muncitoare și extrem de fiabilă, cu un consum decent și ușor de condus.

Soțul tău ce mașină conduce?

Boris are și el o Toyota Avensis. Toyota este lider în familia mea!

În relația cu soțul, cine conduce?

Păi, ar fi ok să fie egalitate, dar egalitatea nu e un factor decisiv. De mult timp nu mai merg relațiile în care bărbatul decide, iar nevasta alege doar culoarea prosoapelor. Secretul constă în echilibru, acea egalitate, doar că la bucătarie e neaparat ca eu să fiu regina 🙂

Îți mai amintești cum a fost prima lecţie de şofat?

O, da! Îmi amintesc, iar cel care mi-a fost profesor o să mă pomenească cred că o viață întreagă. În acea perioadă erau tare puține doamne la volan, să fi văzut reacțiile oamenilor atunci când vedeau o femeie șoferiță, aveai senzația că circul a plecat, iar clovnul a rămas!

Care este cea mai plăcută amintire la volan. Dar cea mai neplăcută?

Cea mai plăcută a fost când poliția ruțieră m-a oprit de 8 martie și în loc de averertizare mi-au oferit flori. A fost superb!
Situații neplăcute sunt atunci când un dobitoc și-a cumpărat permisul și îți lovește mașina sau când, la PECO, ți se face plinul cu benzină amestecată cu apă.

Care a fost cea mai mare viteza cu care ai mers?

Nu sunt vitezomană, nu înțeleg și nici nu găsesc scuze celor care practică un astfel de șofat. Își pun viața în pericol și, în plus, a celor care, poate, nu au nici o tangență cu astfel de porcușori!

Ce reguli de circulație ai încălcat?

Recunosc, am mai încălcat câteodată câte un semafor, nu am cuplat mereu centura, dar sper că nu o să mai fac.

În general, folosești centura de siguranță?

Da, de când am devenit părinte, am luat viașa mult mai în serios, văd altfel lucrurile și de asta sunt tare atentă la centura de siguranță, la viteză etc. Iar dacă ar fi după mine, cei ce urcă la volan în stare de ebrietate ar fi rămas fără permis pe viață. Te asigur că așa aș face fără rețineri. Poate doar în astfel de cazuri șoferii s-ar fi comportat adecvat față de regulile circulației rutiere.

Ce noutăţi ai pe plan muzical?

Dacă pentru 2014 am rămas doar cu amintiri frumoase și realizari superbe – cum ar fi nașterea fiului meu David și o nouă casă, pentru 2015 voi înregistra câteva piese cu cea mai distinsă și faimoasă orchestră, “Lăutarii”, condusă de maestrul Nicolae Botgros. Și îmi mai doresc și câteva videoclipuri!

Îți mulțumesc!

Text: Alina MATEI
Foto: arhiva personală


 
 

Vezi mai multe despre:

Recomandări