Marianna Petrenko: „Copiii mă inspiră şi îmi umplu viaţa de SENS! ”

30 iulie 2013 Mămici de poveste
 
 

Marianna Petrenko este unul dintre acei stilişti şi fotografi care atunci când începe să se ocupe de imaginea cuiva, chiar se vede! Este extrem de ambiţioasă, are un simţ estetic desăvârşit, studii în domeniu şi, mai nou, e pasionată până la refuz de arta fotografică, în special fotografia de nuntă, fiind discipola celebrului Roman Rybaleov.

A absolvit Facultatea de Design Vestimentar în cadrul UTM-ului şi este licenţiată în Ingineria Industriei Uşoare, a urmat apoi un MBA cu stagiul la Paris, Berlin, Milano şi Praga, a făcut şcoală de Make-up la Chişinău şi s-a perfecţionat în Full Fashion Look tot la Paris. S-a înscris la cursuri de perfecţionare, în Frankfurt, specializate pe crearea accesoriilor hand-made, precum genţi, accesorii, flori artificiale, bijuterii şi broderie manuală şi nu s-a lăsat până nu a trecut şi pe la cursurile de Hair-Styling la renumita şcoală a lui Nicolae Rusu, discipolul lui Serghei Zverev. Are multe proiecte şi idei creative, iar unul dintre ele se va materializa foarte curând. Mai exact, este vorba de colecţia “Naomie Vintage Bridal”, un brand de accesorii pentru miresele din afară.

Cu toate astea, cel mai important lucru încă nu a fost spus: este mămica a trei copii! O mămică de poveste pe care o admirăm şi vă invităm să o descoperiţi!

Mariana felicitări cu cea de-a treia naştere. Cum e să fii mama unei fetiţe, după doi băieţi minunaţi?

Mulţumesc. Acum nu pot spune care e diferenţa dintre băieţi şi fată. Naomie e încă un bebeluş, atâta doar că zilele acestea a început să socializeze. Zâmbeşte când îi vorbim, gângureşte, ne priveşte lung şi ne studiază chipurile. Singura deosebire faţă de băieţi e cea că uneori cânta în somn :). E tare amuzant să o auzi cum scoate nişte sunete melodioase.

Naomie a ales să se nască într-o zi foarte frumoasă, de Ziua Copiilor. Cum a fost naşterea?

Într-adevăr, am născut de 1 Iunie, dar a fost o naştere planificată pentru această zi, încă din momentul conceperii. La fel a fost şi cu cea de-a doua sarcină. Etienne s-a născut, precum am planificat, pe 1 iulie acum trei ani. Toate naşterile au decurs prin operaţie cezariană în felul următor: am fost adormită, apoi trezită cu un bebeluş în braţe. Aflându-mă în travaliul cu primul copil, s-a depistat că nu voi putea naşte pe cale naturală. Dar asta nu mă opreşte de la visul meu de a avea patru copii!

Ca experienţă, cum a fost fiecare sarcină în parte?

Doar prima a fost un pic mai stresantă. Alimentaţia corectă, odihna corespunzătoare, liniştea sufletească totul a fost luat în calcul. Am dus şi o agendă zilnică unde notam ce consum, cât, ce emoţii mă încearcă. Citeam mult la temă, decupam articole din reviste care îmi erau utile, etc. La următoarele două sarcini aveam deja destulă experienţă. Mai consultam agenda primei sarcini. Vroiam să fiu o gravidă încrezută în cunoştinţele proprii.

Prin ce a rămas memorabilă fiecare din ele, atât din punct de vedere personal, cât şi profesional?

Eu glumesc pe tema acesta. Fiecare sarcină/naştere a însemnat o nouă treaptă pe care am urcat-o în cariera şi dezvoltarea mea profesională. Cu cel mai mare – Sebastian jr., conduceam un atelier de confecţii, eu fiind designer vestimentar. Sarcina cu Etienne m-a prins pe post de director fashion la Jurnal-TV. Acum cu Naomie sunt deja stilist şi fotograf de nuntă, şi urmează să lansez un brand de accesorii pentru mirese.

De ce ai mers pe ideea planificării fiecărei sarcini în parte?

Deci, fiecare sarcină a survenit după o pauză de trei ani. În clipa când apărea un nou bebeluş în familia noastră, precedentul deja frecventa grădiniţa. Cred că trei ani e o diferenţă ideală. Copilul a primit destulă căldură maternă, iar mama s-a restabilit fizic şi psihic. Dar cel mai important, cred eu că e foarte bine ca copii să fie apropiaţi ca vârstă pentru a fi pe aceeaşi lungime de undă şi a împărtăşi aceleaşi interese.

Cum te-ai pregătit de fiecare naştere în parte?

Înainte de naşterea fiecărui copil, am cusut scutece decorative din bumbac, garnisite cu panglici şi dantelă şi am aplicat iniţialele nou-născutului într-un colţ. Am pregătit o plăpumiţă din bumbac în care am înfăşat copilul la externare şi băsmăluţe. Toate au fost create într-o singură culoare – bej deschis. Şi mie mi-am cusut ie din bumbac pentru naştere, am ales de fiecare dată seturi de lenjerie în ton cu hainele pentru pat, am procurat ştergarele şi alte accesorii. Si desigur am pregătit geanta cu toate cele necesare bebeluşului.

Chiar dacă la intervale relativ scurte de timp, ai născut trei copii, numele tău a fost des auzit în mass-media de la noi. Cum de ţi-a reuşit performanţa?

Aşa sunt eu – mereu activă. Nu pot fi altfel. Mă tem că dacă stagnez, pot intra în depresie. Am nevoie întotdeauna de câte o porţie de energie pe care o găsesc în diversele mele activităţi creative. Copii sunt sursa mea de inspiraţie şi nu-mi imaginez cum pot avea o carieră strălucită în detrimentul familiei şi a copiilor. Visul meu de avea mulţi copii nu a fost nici nu va fi o piedică în reuşita mea profesională.

Ce înseamnă pentru tine noţiunea de „concediu de maternitate”?

Îmi este străină această noţiune. Pentru mine există perioada de sarcină şi post naştere în care eu sunt la fel de activă şi energică. Am mereu agenda încărcată şi multe întâlniri cu clienţii. Capul mereu îmi roieşte de idei pentru realizarea proiectelor frumoase, şi niciodată nu renunţ la călătorii.

Ai avut parte de depresii post natale?

Perioada post-natală nu a fost niciodată o problemă pentru mine. Mi-am găsit mereu ocupaţii interesante, hobby-uri, lectură. Şi deoarece am foarte multe de rezolvat zilnic nu reuşesc să aflu ce e depresia post natală.

Sebastian, Etienne, Naomie – nişte nume foarte rare pentru zona noastră…

Numele lui Sebastian Jr. l-am ales întâmplător, oricât de bizar ar părea. Eu îmi doream o fată şi am notat în agendă vreo 10 nume de fete. Iar mama mi-a zis: „Şi dacă e băiat?” şi m-a rugat să scriu măcar un nume de băiat alături. Am notat la repezeală prenumele soţului, cu gândul că nu cunosc un nume mai frumos la moment. Oricum era de dragul mamei. La ecografie la termenul de 18 săptămâni am mers cu soţul şi cu mama. Era cât pe ce să încep a plânge când am aflat că e băiat, dar mama mi-a luat-o înainte: „Fără jale şi lacrimi! Sebişor deja simte tot!”. Aşa şi rămas Sebastian primul.

Când eram însărcinată cu Etienne, desenând cu Sebastian Jr un copac, i-am făcut două ramuri groase – tata şi mama, apoi încă două din primele două. Prima din partea tatei am numit-o Sebastian şi i-am explicat că el este primul nostru copil, şi că vor urma şi alţii. Mă tot uitam la acel pom şi mi-a venit ideea să creez din cele patru ramuri de copii un cuvânt cu sens… Eram la etapa de căutare a numelui şi nu ştiam încă sexul copilului. Am avut câteva variante de cuvinte şi la un moment dat am înţeles: SENS e cel mai potrivit cuvânt, format din iniţialele numelor: S – Sebastian, E – Etienne, N – Naomie, S – Sebastian tatăl. O să-mi fac un tatuaj cu acest cuvânt – SENS!

Aşa am început să căutăm un nume pentru al doilea copil. Am ales Etienne pentru că e un prenume european şi ţineam neapărat ca atunci când vor creşte mari, copiii să se simtă bine în orice ţară, fără „ştampilă” în frunte: „Made in CSI”. Deja la al treilea copil chiar ne doream un băiat pentru că găsisem un nume frumos şi foarte sonor cu Sebastian şi Etienne – Neithon. Şi în final e fată! I-am ales greu numele, aveam în listă Nadine şi Naomie. Ne-am oprit la a doua variantă pentru că şi brandul de accesorii pe care l-am lansat se numeşte Naomie.

La ce proiect lucrezi acum?

Acum sunt în prag de lansare a noului brand de accesorii pentru mirese şi ocazii speciale. Mai sunt câteva modele de finisat. Urmează etapa de şedinţe foto, editarea Look Book-ului şi lansarea în sine. Încă nu am decis cum şi unde va avea loc ceremonia de prezentare a brandului. “Naomie Vintage Bridal” are deja şi web site şi profil pe Facebook, însă consumatorul direct vor fi miresele din afară.

Cum faci faţă statului de mamă cu trei copii? Apropo, spuneai mai sus că ţi-ai dori şi un al patrulea copil?

Nu cred că sunt o mamă eroină. Mai sunt şi alte mămici care nu fac ceva ieşit din comun având trei copii şi demonstrând performanţe în carieră. În cazul meu copii m-au făcut mai organizată, ştiu că nu am timp de pierdut cu chestii inutile, am devenit mai echilibrată şi calmă. Sunt exemplu pentru copiii mei şi vreau să aibă o mama pozitivă, energică şi tare de fire. Adevărat, mai vreau un al patrulea copil, vreau să-mi umplu viaţa de SENS!

Te ştiam de stilist, designer vestimentar, make-up şi hairstilist. Când ai reuşit să cunoşti arta fotografică?

Pasiunea pentru arta fotografică o am încă din şcoală. Aveam un aparat foto simplu de tot, dar având ochi artistic, realizam fotografii frumoase de se uimeau fotografii noştri cum îmi reuşeşte să am aşa un simţ compoziţional dezvoltat şi pot vedea lucrurile obişnuite în lumini deosebite. Participasem la câteva expoziţii naţionale de arta fotografică. Dar specialitatea de bază fiind designul vestimentar, investeam în acest domeniu, însuşind şi arta machiajului şi cea a stilisticii. Mulţi ani am colaborat cu fotograful renumit Roman Rybaliov în calitate de stilist. După ce l-am născut pe al doilea băiat, am decis că vreau să renasc fotograful din mine, dar deja cu studii specializate în domeniu. Am studiat la şcoala de fotografie a lui Roman Rybaliov şi acum ofer un complex de servicii all in one: sunt şi ghid, şi stilist, şi fotograf în cadrul unei nunţi. Acum mă tentează şi serviciul de decorare a nunţilor că să obţinem, eu şi mirii, o petrecere în stil desăvârşit şi amintiri dintre cele mai plăcute.

Soţul ce părere are despre toată activitatea pe care o desfăşori?

Aşteptam întrebarea aceasta. Fără susţinerea şi ajutorul lui nu m-aşi isprăvi. El este partea tehnica a acestui proiect: cel care a creat website-ul, care realizează slide- show-urile. Este asistentul meu şi al doilea fotograf.

Ce sfat ai da mamelor cu bebeluşi şi copii mici în materie de modă?

Le-aşi recomanda să poarte haine din textile naturale, de croială comodă, lejeră. Totodată vestimentaţia trebuie să fie practică: mămica fiind activă, energică pe terenul de joaca să-i fie copilului său un partener interesat, demn, nu observator în fustă mini şi pe tocuri.

Mulţumesc pentru interviu!

Text: Daniela Borodachi
Foto: arhivă personală


 
 

Recomandări