Olesea Bolboceanu-Banari şi Silvia Durbală, mămici care şi-au sacrificat cariera de dragul copiilor

12 august 2013 Mămici de poveste
 
 

Când am pornit ideea realizării acestui articol, l-am perceput ca pe unul uşor de înfăptuit. Dar din clipa în care a început căutarea protagonistelor, am depistat că … surpriză … nu găsesc mame care şi-ar fi sacrificat cariera, planurile şi visele personale de dragul copiilor. Am cunoscut suficiente femei care, sunt de facto, în concediu de maternitate, dar care activează până în ultima clipă şi îşi reiau activitatea la câteva luni, săptămâni sau zile după naştere. Nici una dintre ele nu s-a gândit să abandoneze pentru o perioadă de câţiva ani munca, ascensiunea în carieră etc. Olesea Bolboceanu şi Silvia Durbală sunt două mămici care au renunţat la sine de dragul copiilor. Să le cunoaştem.

Olesea Bolboceanu-Banari, copii Luka (2,6 ani) şi Sebastian (10 luni): “Am renunţat la cariera pentru care am muncit de la 18 ani” 

V-o mai amintiţi pe reporteriţa tv care ne prezenta ştirile în direct din cele mai „fierbinţi” locuri, sau ne tălmăcea în termeni simpli cum se pretează politica în Republica Moldova, ca într-un final să îşi deschidă propria „fabrică” de ştiri, numită simbolic „Ştirea zilei”? Toate astea până când un bebe pe nume Luka să nu bată la uşă.

Aşadar, acum doi ani şi jumătate Olesea Bolboceanu-Banari a schimbat meseria de jurnalist pe cea de mamă sau, după cum spune chiar ea, „am renunţat la o viaţă pentru altă viaţă, am renunţat la libertate pentru fericire şi DA, am renunţat la cariera pentru care am muncit de la 18 ani”.

A fost nevoită să închidă afacerea stireazilei.md, care era una de succes şi pe care nu a putut să o menţină din lipsă cronică de timp, „iar ceea ce nu controlezi nu mai e rentabil nici din punct de vedere a calităţii, şi nici din punct de vedere financiar”, spune ea. Dar nu regretă pentru că a făcut conştientă pasul de a fi tot timpul lângă micuţii săi. Între timp, Olesea a mai adus pe lume un copilaş pe nume Sebastian. Recunoaşte că odată cu apariţia picilor s-au încheiat petrecerile, vacanţele în ţări îndepărtate, comunicarea cu multă lume… „În schimb, când deschid ochii şi Luka îmi strigă bună ’neaţa mami, iar Seby zâmbeşte angelic, nu mai am nevoie de nimic!”, ne dezvăluie Olesea.

Planifică să îşi reia activitatea, cel mai probabil în toamnă. „Voi incepe cu un program mai flexibil, iar peste un an, când şi mezinul va merge la grădiniţă, voi reveni la munca grea. ”Unde exact? Încă nu ştie, cel puţin deocamdată. Cariera sa de jurnalist pe domeniul politic nu o încântă. Şi asta pentru că actuala stare a jurnalusmului moldovenesc i-a tăiat din elan. „Îmi voi încerca aptitudinile într-un alt domeniu, dar care se va intersecta, inclusiv, cu jurnalismul atât de drag sufletului meu. Nu am renunţat la nimic! Este doar o pauză în carieră pentru a deveni fericită!”, susţine tânăra mămică.

Silvia Durbală, copil Ecaterina (6 ani): “Astăzi eu şi fiica mea suntem cele mai bune prietene”

Silvia era în ultimul an de facultate când a aflat marea veste. Urma să devină mamă. Deşi o aştepta un an greu de studii, teze, examene de absolvire etc., Silvia s-a bucurat. Şi asta chiar dacă medicii au fost cam rezervaţi… „Am avut de ales între a termina facultatea, ceea ce presupunea stres, volum dublu de muncă, şi sarcina, care a venit ca o binecuvântare”.

Deşi, a putut conta pe ajutorul soţului şi a familiei pentru a duce la bun sfârşit facultatea, Silvia a ales ceea ce îi era mai aproape de inimă. Şi-a dorit o sarcină liniştită, fără probleme şi stres.

Naşterea fiicei a însemnat renaşterea Silviei. Sentimentul matern i-a dat de înţeles că nici următorii ani nu o să poată să se despartă de fiica sa. O vedea atât de micuţă şi neajutorată, încât a decis că va continua studiile numai după ce Ecaterina va fi cât de cât independentă şi nu va plânge după mama la fiecare despărţire.

Peste doi ani, Silvia a devenit din nou studentă. Ba mai mult chiar, a mai făcut o facultate, pe care a finisat-o cu brio în acest an. „Nu regret nici o clipă decizia luată. Astăzi nu mă mustră conştiinţa de faptul că nu am acordat suficient timp fetiţei mele. Dimpotrivă, i-am dăruit toată dragostea şi atenţia de mamă. Am renunţat la petrecerile studenţeşti în favoarea poveştilor de noapte bună, la distracţii în schimbul şi clipelor de fericire supremă. Acum, când fetiţa mea a împlinit şase ani, am înţeles că nu poţi întoarce niciodată clipele petrecute departe de copilul tău. Ele valorează mai mult decât toate diamantele din lume. Astăzi eu şi fiica mea suntem cele mai bune prietene”, susţine Silvia.

Text: Daniela Borodachi
Foto: arhivă personală


 
 

Recomandări