Otilia Lozovanu-Culea, producător TV: “Moldova 1 chiar e prima mea televiziune!”

09 ianuarie 2018 INTERVIU
 
 

Otilia Lozovanu-Culea este producătoarea emisiunii “Cine vine la noi”, una dintre cele mai urmărite emisiuni ale postului public de televiziune, Moldova1. Este cea care trăiește fiecare clipă cu emoție, cea care, în calitate de producător, are grijă să coordoneze întreagă echipă pentru a nu fi surprinsă de evenimente și cea care trebuie să reacționeze prompt în orice situație.

Otilia povestește, în interviul de mai jos, ce înseamnă pentru ea munca în televiziune și ne oferă detalii mai puțin cunoscute din viața sa.

Otilia, cine te-a influențat să alegi această meserie?

Cred că această meserie m-a ales pe mine. Multă lume știe că părinții mei sunt și ei oameni de televiziune. Am crescut în casă cu doi regizori tv, deci noțiuni ca montaj, emisie, peliculă sau filmari au intrat în vocabularul meu foarte devreme. Cert este că părinții m-au suținut și au fost alături de mine mereu. Și cei mai mari critici ai mei tot ei au fost, dar știu bine că astăzi sunt mândri de realizările mele.

Vorbeşte-ne despre momentul debutului tău în televiziune. Cum ai ajuns să lucrezi la Moldova1?

S-a întâmplat într-o iarnă, aveam vreo 5 ani pe atunci, să se facă o ediție a unei emisiuni pentru copii, “Voie bună la cei mici” se numea acea emisiune. Era nevoie de mai mulți copii care să stea cuminți să asculte o poveste, iar realizatorii emisiunii au apelat la colegii care aveau copii mici. Așa am ajuns în Studioul mare al televiziunii. Alți copii au stat cu părinții în preajmă, dar ai mei aveau montaj și eu am rămas acolo singură, ascultând și, uneori, intervenind. Redactorul de atunci al emisiunii, dna Nelli Rațuc, le-a zis părinților mei că aș putea fi un coprezentator bun. Așa am intrat eu în televiziune și acolo am rămas. An de an am fost prezentatorul mai multor emisiuni pentru copii, adolescenți și, când am mers la facultate, aveam deja un proiect de autor, “Vivat profesia”, la care am lucrat alături de tatăl meu. Anume aici am învățat cum se face o emisiune cap-coadă și am gustat din responsabilitățile unui autor de proiect.

Deci, de câţi ani faci televiziune? Atâția ani de tv se traduc prin fidelitate sau obişnuinţă?

Nici nu știu cum să calculez anii de televiziune! Dacă aș calcula de la acea primă emisiune, ar ieși vreo trei decenii, dacă, însă, aș socoti din ziua angajării cu acte în regulă – sunt aproape 20. Avem noi o glumă în familie precum că suntem trei la Moldova 1 și, împreună, facem un secol de televiziune. Părinții mei au și ei ani buni lucrați în această instituție. Atâția ani se traduc, cu siguranță, prin fidelitate, căci Moldova 1 e chiar prima mea televiziune.

Ce calități ar trebui să dețină un om ce lucrează în televiziune, esențiale pentru a face cu succes această meserie?

Nu poți lucra în televiziune dacă nu ai convingerea că ești așteptat în casa telespectatorului. Pasiunea și implicarea absolute – iată secretul. Creativ, muncitor, organizat, să știe să ia decizii repede și să fie foarte responsabil, sunt probabil doar câteva calități pe care le au oamenii de televiziune. Eu aș mai adăuga că omul de televiziune este pregătit să sacrifice din timpul său liber, din timpul petrecut cu familia, este cel care se gândește mereu la emisie. Cel puțin eu așa sunt, nu spun că e cel mai corect, dar eu nu pot altfel.

Care au fost cele mai mari provocări până acum?

Una dintre provocări a fost proiectul “Față-n față cu viața”. Într-o zi mi s-a propus să fac un proiect, niște schițe despre oamenii cu istorii de viață mai puțin fericite. Nu voi uita niciodată cum am mers la Rusca, anume acolo am filmat primele emisiuni. Eu, venită din emisiunile de concurs, emisiuni pentru tineret, am deschis o pagină absolut nouă și am încercat un gen de emisiuni pe care nu le mai făcusem. Nu vă imaginați câte emoții am avut, eu, un copil de 20 de ani am mers la Rusca și am ascultat câteva femei cu istorii cutremurătoare. Anume atunci am înțeles cât este de dificil să stai față-n față cu un om și să-l convingi să-și deschidă sufletul. Mie mi-a reușit de fiecare dată și sunt mândră de această realizare.

Ce bucurii simți în urma a ceea ce faci?

Alege-ți o meserie pe care să o iubești și nu vei lucra o zi din viața ta! Confucius a spus-o, iar eu mă bucur că mă reprezintă!

Acum ești producătoarea emisiunii “Cine vine la noi”. Ce presupune acest proiect tv și care sunt criteriile de alegere a subiectelor/invitaților la emisiune?

“Cine vine la noi” este o emisiune de divertisment care intră seară de seară în casele telespectatorilor și ne străduim de fiecare dată să fim utili, să aducem informații interesante din diverse domenii, fie cultură, fie literatură, istorie sau cercetate. Sigur că găzduim și artiști care vin cu premiere muzicale. Criteriul de selectare este unul cât se poate de simplu: nu promovăm subiecte de cancan, nu ne implicăm în viața personală a persoanelor publice și alegem invitații în baza realizărilor profesionale.

Spune-ne mai multe despre proiectul de iarnă a emisiunii

Proiectul de iarnă al emisiunii a fost lansat acum cinci ani și este un proiect de suflet, un proiect pe care, atât eu, cât și colegul meu, producătorul Teodor Guțu, insistăm să-l păstrăm și să-l promovăm în continuare la postul public de televiziune în perioada sărbătorilor de iarnă. Prin aceste ediții ne propunem prezentarea colectivelor etno-folclorice din republică, din localitățile rurale, acolo unde încă s-au mai păstrat tradițiile, precum uratul, colindatul în ceată de bărbați, teatrul cu măști etc. Din păcate, sunt din ce în ce mai puțini oamenii care păstrează și promovează folclorul autentic. Acest proiect este posibil și datorită interpretei Silvia Zagoreanu, care este prezentatoarea edițiilor. Avem condiții stricte, insistăm pe cântecul și costumul popular din zona Moldovei. An de an avem oaspeți și din Moldova de peste Prut, fapt ce ne convinge că muzica populară încă mai curge prin vinele noastre și ne ține aproape ca popor, ca identitate culturală.

Ce vom vedea în noul sezon al emisiunii? Cu ce noutăți veniți în 2018?

Noul sezon vine fără mari schimbări. Ne propunem și în continuare să fim utili și interesanți, bineînțeles că planuri sunt multe, dar schimbările vor veni puțin mai târziu! Stați aproape și veți afla curând despre ce este vorba!

Care a fost cea mai memorabilă ediție?

Una dintre cele mai memorabile a fost, probabil, ediția în care am serbat trei ani de “Cine vine la noi”. Am adunat toate cele trei generații de prezentatori, am avut interpreții care ne-au fost alături în primele ediții și am suflat în tortul cu lumânări adus de colegii de redacție care realizau alte emisiuni. A fost emoționant! Frumoase au fost și edițiile în care am făcut emisiuni-surpriză pentru Nelly Ciobanu, de ziua ei i-am adus familia în platou și am reușit să o emoționăm până la lacrimi, pe interpreta Silvia Zagoreanu am invitat-o pentru o melodie de ziua ei, dar i-am adus mai mulți invitați surpriză fără ca ea să bănuiască ce o așteaptă. A ieșit cu lacrimi și sughițuri, dar a fost frumos. Astfel de ediții implică multă muncă, multă coordonare, dar anume ele îți aduc cea mai mare satisfacție!

Pe cine nu ai invita niciodată la emisiune?

Cu siguranță nu voi invita oameni care aleargă după popularitate, care vor să fie celebri cu orice preț, care se implică în scandaluri și vor să ajungă pe sticlă datorită bârfelor și minciunilor.

Care ţi s-a părut cel mai interesant invitat prezent în emisiune? Cine ți-a provocat cele mai mari emoții?

Pe parcursul celor cinci ani de “Cine vine la noi” am cunoscut atât de multă lume deosebită, inspirată, neobișnuită, încât îmi vine greu să dau doar un nume. De aceea m-aș întoarce în timp. Cam cu 16 ani în urmă, pe vremea când eram redactor-prezentator la “Telematinal” și în acea perioadă a venit la Chișinau, cu un concert la Palatul Național, legendara formație Phoenix, iar eu, în cadrul unei emisiuni, am avut ocazia să fac un interviu cu Nicolae Covaci, liderul și solistul aformației. Vă dați seama, un nume greu, o formație cu o istorie aparte, care deja era o legendă când eu m-am născut. Și acel Nicolae Covaci despre care eu am auzit atâtea stătea într-un fotoliu vis-a vis de mine. Ce să zic, nu voi uita niciodată acel moment.

Ce faci în timpul liber, ce pasiuni ai?

Am atât de puțin timp liber, încât pe tot îl dedic familiei mele și prietenilor. Ne place să primim musafiri, îmi place să gătesc ceva și să adun la masă oameni dragi. Îmi place să citesc și mereu am în geantă câte o carte. Deși revin deseori la cărțile de care m-am îndrăgostit în studenție, datorită copiilor mei am citit și din Harry Poter, și din alte cărți pentru copii și adolescenți.

Și îmi plac florile, într un timp aveam în apartament peste 50 de plante. Cu timpul, numărul lor s-a redus, dar visez că într-o zi voi avea o grădină și voi crește plante și flori de toate culorile. Părinții mei au casă la sol și când merg la ei neapărat inspectez toate colțurile grădinii să văd ce plante noi au apărut și ce modificări au făcut.

Cum găsești echilibru între viața personală și cea profesională?

Nu este dificil pentru că am o familie care mă susține, am un soț înțelegător și copii cuminți. Noi avem o înțelegere, ei merg la școală, iar eu merg la lucru. Ne străduim toți să punem umărul ca în casă să avem mâncare, să fie curat, aranjat. Am perioade când sunt extrem de ocupată și atunci soțul meu își asumă mai multe responsabilități, și invers. Însă, oricât de ocupată nu aș fi, știu că am acasă oameni care mă înțeleg și îmi sunt sprijin. La rândul meu, mă străduiesc să fac la fel. Și am perioade în care mă dedic în totalitate familiei, mergem la film, gătim împreună sau mâncăm undeva în oraș. Ne facem planuri și ne străduim împreună să le scoatem în capăt!

Aș vrea să ne spui mai multe despre familia ta…

Sunt căsătorită de 17 ani. Când mi-am cunoscut soțul eram ambii studenți, însă eu eram deja implicată în munca de televiziune așa că el știa bine ce-l așteaptă. Am în casă un specialist IT, un om cumpătat, fără de care cu siguranță nu aș fi reușit să îmi echilibrez timpul și activitățile. Avem doi copii, un băiat de 13 ani si o fetiță de aproape 8 ani. Când s-au născut copii am ales să stau un timp mai îndelungat alături de ei și nu îmi pare rău, astfel am văzut cum fac primii pași, cum rostesc primele cuvinte.

Atât eu, cât și tatăl lor, ne-am străduit să le acordăm în primul rând dragoste și atenție și niciodată nu le-am impus activități care nu ar fi pe placul lor. Încercăm să educăm în ei independența și responsabilitatea. Cât de mult ne-a reulit va arăta timpul.

Îți mulțumesc, Otilia și îți doresc succes în tot ceea ce faci!

Text: Alina MATEI
Foto: arhivă personală


 
 

Recomandări