Silvia Lazu sau Doamna Bombonici. Mămica care ne îmbracă copii!

Silvia Lazu sau Doamna Bombonici. Mămica care ne îmbracă copii!

Cu siguranţă nu există mamă în ţara aceasta care, dacă nu a procurat, cel puţin, a auzit de linia vestimentară pentru copii „Bombonici”, devenit, între timp, un puternic brand naţional. Puţini, însă, cunosc că în spatele acestei companii stă tot o mămică care, iniţial, cosea hăinuţe pentru copiii săi, apoi pentru toţi micuţii din scara blocului în care locuia, după cum spune chiar ea, ca astăzi să îmbrace copii întregii ţări. Vorbim despre Silvia Lazu – femeia care, cu un dram de talent şi altul de curaj, a pus pe picioare o afacere de succes. Recunosc, mi-a fost greu s-o prind disponibilă pentru un interviu, dar până la urmă, doamna Silvia a găsit câteva clipe libere în agenda sa arhiplină şi am stabilit o întâlnire. Discuţia a fost una de suflet...

silvia lazu home

Sunt mai bine de nouă ani de când „Bombonici” a apărut pe piaţă. Povestiţi-ne cum a început totul? Ce v-a făcut să vă aventuraţi în această afacere?

De fapt, totul a început mult mai devreme, încă în 2000, odată cu naşterea fetiţei mele Laura. Mamele care au născut în acea perioadă, cu siguranţă, ţin minte cât de greu era să găseşti în magazine sau pieţe, hăinuţe pentru copii, în special pentru nou-născuţi. Eu, absolventă a Colegiului Tehnologic, specialitatea „Designer Vestimentar”, nu am stat mult pe gânduri şi am început să cos fetiţei mele diferite modele de rochiţe şi costumaşe, cu care am intrigat toate mamele din blocul unde locuiam. Le plăceau toate modelele create de mine. În scurt timp, am ajuns să croiesc şi să cos la comandă pentru copii lor.

De aici şi până la afacerea propriu-zisă nu a fost decât un pas sau a mai trecut ceva timp?

Cam tot atunci s-a conturat şi afacerea, ce-i drept doar în imaginaţia mea. Faptul că eram tot mai solicitată m-a făcut să mă gândesc la un atelier de croitorie. Rămânea să găsesc bani. Din fericire am crescut într-o familie mare şi foarte unită. În acea perioadă, părinţii şi unii dintre fraţii şi surorile mele se aflau la muncă peste hotare. Au crezut în mine şi nu le-a fost frică să mă ajute financiar pentru ca eu să pun bazele afacerii. Astfel, în 2004 am deschis în satul meu de baştină, Sadaclia, raionul Basarabeasca, un atelier, angajând iniţial în jur de 10 persoane. Astăzi, numărul acestora a crescut până la 52.

Aţi făcut cursuri de antreprenoriat sau aţi învăţat totul pas cu pas, pe parcursul anilor?

Am început totul de la zero şi am învăţat din propriile greşeli. Cred că asta este cea mai bună şcoală.

Care au fost cele mai dificile momente cu care v-aţi confruntat? Cum le-aţi depăşit?

În general, antreprenoriatul este un domeniu foarte dificil, cu multe urcuşuri şi coborâşuri. Pe parcursul anilor am avut mai multe perioade dificile, nu ştiu dacă merită să îmi amintesc acum, dar am învăţat să merg înainte indiferent de circumstanţe.

bombonici

Hăinuţele pe care le coaseţi sunt foarte practice şi comode. Cine vă ajută să le creaţi, ce vă inspiră?

Mă inspiră cei pentru care cos, copiii. Mie nu îmi rămâne decât să prind ideile. Şi eu asta fac – pentru că indiferent cu ce mă ocup, mă gândesc mereu la modele noi, cărora le fac nu doar croiul. Chiar dacă am în spate o armată de angajaţi, mă aşez în fiecare săptămână la maşina de cusut şi încerc noul model. Astfel, săptămânal scot pe piaţă ceva nou. În caz contrar, săptămâna ceea o consider pierdută din punct de vedere profesional.

bombonici ok

Până la ce vârstă copii pot fi clienţii „Bombonici”?

Până nu demult erau copii de până la trei ani. Astăzi mă gândesc să măresc plafonul de vârstă până la cinci ani. Şi asta după ce am început să primesc tot mai multe mesaje de la părinţii care sunt clienţi noştri fideli, despre faptul că copii lor au crescut şi nu mai pot îmbrăca haine marca „Bombonici”.

bombonici2

V-aţi gândit vreodată să vă extindeţi afacerea peste hotare?

Nu doar ne-am gândit, ci chiar am realizat. Comercializăm marfa în România. Avem şi acolo clienţi permanenţi. Acum ne orientăm spre pieţele de desfacere ale altor ţări. Care anume, rămâne să vedem.

Toată lumea vă cunoaşte drept femeie de afaceri. Mai puţin sunteţi cunoscută în calitate de mamă şi soţie. Povestiţi-ne un pic despre dvs. Ce alte interese, hobby-uri mai aveţi?

Am o sumedenie de interese şi hobby-uri, păcat că nu am suficient timp pentru toate. Îmi place sportul şi chiar l-am practicat o perioadă. Îmi place să citesc, doar că acum am ajuns să selectez cărţile – le citesc pe cele care sunt legate de antreprenoriat, psihologie etc. Iubesc călătoriile, muntele, marea. Într-un cuvânt, iubesc viaţa şi trăiesc din plin orice clipă a ei.

Şi totuşi, cum petreceţi timpul liber?

Cu familia. Am spus anterior că am crescut într-o familia unită şi iubitoare. Acum acelaşi lucru îl propag şi în familia mea. Week-end-urile petrecute cu soţul şi copii sunt cele mai frumoase, mai speciale, mai deosebite. Am ajuns să preţuiesc orice clipă care mă ţine alături de cei dragi.

Apropo de copii. Povestiţi-ne despre ei? Ştiu că aveţi doi – un băieţel şi o fetiţă.

După cum am mai spus, Laura are 12 ani, este o fetiţă inteligentă şi carismatică, cu caracter de lider. Mă bucur s-o văd cu picioarele pe pământ şi cu cerinţe mari, în primul rând, de la propria persoană. Îi place să deseneze şi pot să spun cu mâna pe inimă că are talent, inclusiv şi l-a ales haine frumoase. Laura nu îmbracă orice îi cade sub mână.

Laurenţiu este mezinul. Are cinci ani şi o face de pe acum pe şeful. Spune tuturor că va fi director şi că va câştiga multe medalii. Pentru ca aceasta să se întâmple Laurenţiu toată ziua are treabă - desenează, colorează şi taie cu foarfeca. Ce taie, numai el ştie... Dacă îl întreb ce face, îmi explică cu subînţelesuri - lucrează asupra sa. Pentru Laurenţiu, duminică este zi grea. Nu poate să taie.

Reuşiţi să le acordaţi suficient timp copilaşilor dvs., ţinând cont de faptul că sunteţi foarte ocupată? Dacă nu, atunci cum îl recuperaţi?

Este o întrebare foarte dureroasă pentru mine. Din păcate, petrec foarte puţin timp cu copii mei. Şi nu ştiu dacă îl voi putea recupera vreodată. Am mare noroc de părinţii mei care mă înlocuiesc, la propriu şi la figurat.

Cum decurge o zi din viaţa mămicăi Silvia Lazu?

O zi din viaţa mămicăi Silvia Lazu începe... seara, pentru că pe parcursul zilei sunt foarte ocupată. În schimb, seara reuşesc să le compensez pe toate – dansez, râd şi cânt împreună cu copii mei, îi ajut să-şi facă lecţiile sau învăţăm împreună poezii. Îi pedepsesc sau îi alint atunci când e cazul.

Ce spune soţul, care are alături o femeie atât de puternică, o bussines-woman, mamă şi soţie în acelaşi timp?

Nu ştiu ce spune soţul, dar eu cu certitudine pot spune că am alături cel mai perfect, cel mai inteligent şi mai înţelegător bărbat din lume. El mă susţine, mă ajută şi mă consolează, mă sfătuieşte în dependenţă de situaţie. Sunt fericită pentru că Dumnezeu mi l-a dat.

silvia

Aveţi un mesaj pentru mămicile care citesc site-ul www.thewoman.md?

Da, să fie puternice, să ştie să lupte pentru idealul care îl au şi, cel mai important, să creadă în steluţa lor norocoasă, pentru că numai aşa o femeie ajunge învingătoare.

din inima

din inima1

Vă mulţumim pentru interviu

Text: Daniela Borodachi
Foto: facebook.com/bombonici.md

Recomandări