Vocea disperării: “Ajutaţi-mă să-mi hrănesc copiii!”

Vocea disperării: “Ajutaţi-mă să-mi hrănesc copiii!”

Se spune că oamenii buni sunt cei încercaţi. Se pare că soarta nu ţine cont de vârstă şi, de cele mai multe ori, cei încercaţi sunt prea micuţi! Trei copii minori, o mamă bolnavă şi un tată fără un loc stabil de muncă. Astfel se poate descrie, pe scurt, povestea familiei Raiu din Străşeni, o familie foarte săracă şi chinuită, care luptă, zi de zi, pentru supravieţuire.

Pâinea, un lux pentru ei

Oxana Raiu (39 ani) din or. Străşeni îşi creşte cei trei copii – Andrei (13 ani), Anastasia (2,6 ani) şi Arcadie (6 luni) - din îndemnizaţia bebeluşului şi din pensia sa de invaliditate. Familia trăieşte într-o casă oferită de stat, în condiţii greu de imaginat şi, pe lângă frig şi mizerie, foamea este cea mai cruntă încercare prin care trec zilnic. Nici nu-şi mai amintesc când au mâncat ultima dată o bucăţică de carne, iar la dulciuri nici nu îndrăznesc să se gândească. Speră doar să aibă măcar o pâine, pentru că este sărbătoare când reuşesc să o cumpere.

Oxana este sculptor de meserie. A absolvit colegiul de Arte Plastice “Al. Plămădeală” din capitală, dar nu s-a angajat niciodată pentru că are deficienţe de auz, iar în ultimii ani a fost diagnosticată şi cu hepatită. Se simte ruşinată că trebuie să povestească despre sărăcia în care îşi creşte copiii, despre lupta cu foamea pe care o duce în fiecare zi, dar spune că disperarea o face să strige după ajutor. „Am mai lucrat pe vremuri, făceam etichete din ceramică pentru sticlele de vin, mai vopseam garduri, dar acum nu îmi pot găsi nimic de lucru pentru că sunt nevoită să stau acasă cu băiatul cel mic. Sunt zile în care ne culcăm flămânzi sau mâncăm din pomana vecinilor. Astăzi nu avem nici pâine, am făcut 5 blinele, pentru fiecare câte una. Adesea rămânem fără pâine. De fapt, permanent”, ne-a declarat Oxana.

Tânăra mamă povesteşte cum cea mai mare grijă a ei este să pună ceva pe masă pentru cei mici. „Sunt zile în care noi renunţăm la mâncare, ca să le rămână lor. Sunt zile în care, pur şi simplu, nu am ce să pun pe masă”, mărturiseşte femeia, precizând că din cei 10 lei pe care i-a avut în ziua respectivă a cumpărat lapte pentru cel mic. Noroc că a primit şi un pachet de terci de la vecini şi, astfel, i-a asigurat bebeluşului hrana de a doua zi.

Nici soţul său, sculptor şi el, nu are un loc stabil de muncă. Primeşte foarte rar comenzi şi, astfel, nu aduce niciun ban în casă, iar datoriile pe care le are familia la întreţinere depăşesc 1000 de lei.

Băiatul cel mare vrea să devină bucătar

Deşi lipsurile i-au urmărit dintotdeauna, băiatul cel mare, Andrei, luptă pentru o viaţă mai bună atât pentru el, cât şi pentru familia lui. Învaţă bine la şcoală, îi place să citească, este responsabil şi ambiţios. Încă din clasa întâi frecventează Centrul de Protecţie Socială “Prometeu” din localitate, acolo unde i se asigură hrana de prânz şi condiţii decente pentru a studia. “Când era în clasa întâi părinţii săi au vrut să-l dea la internat, dar comisia a hotărât că trebuie să rămână în familie şi, pentru că nu avea condiţii acasă pentru a se dezvolta, a fost integrat în cadrul Centrului. Este un copil cuminte şi se implică în activităţi extracuriculare. În acest an familia sa nu a avut bani de manuale, drept pentru care colegii au adunat câte 3 lei şi i le-au cumpărat”, ne-a declarat dna Alexandra Boligari, directoarea Centrului “Prometeu”.

Băiatul este speriat că va trăi în sărăcie şi foame toată viaţa, motiv pentru care a decis că, atunci când va fi mare, să se facă bucătar. “Aş vrea să mănânc cum mănâncă toţi copiii, dar înţeleg că nu avem de unde. Sunt zile când nu avem mâncare, de aceea am decis să mă fac bucătar”, mărturiseşte Andrei.

Dacă sărăcia are scuze, indiferenţa, nu. Lista cu necesităţile pe care le are familia Raiu nu este atât de lungă: doar produse alimentare şi scutece pentru cel mic. Astfel că, cei care vor şi pot să întindă o mână de ajutor ne pot contacta pe email (alinagutu@yahoo.com) sau suna la nr de telefon 069 678 345.

Text: Alina MATEI

Recomandări