Deși mulți părinți cred că elevii se bucură din plin de această perioadă în care nu merg la școală, iată că am lucrat cu destui copii simpatici care mi-au mărturisit contrariul prin câteva replici hazlii: “Aș vopsi ouăle de Paște la școală!”, “Vreau să fac medicina să inventez câte un vaccin pentru orice!”, “Voiam timp cu părinții... M-am plictisit și de ei și de timp!”, “Nici tableta mea nu mai pornește de fiecare data când îmi doresc să mă joc!”.
Ce anume le lipsește copiilor în această perioadă? Răspunsurile vin tot de la ei:
Socializarea – un aspect care din păcate, în această perioadă, va fi posibil doar în mediul online de care ne dorim atât de mult să-i ferim. Puteți profita de tot acest timp, oferindu-le acces controlat, în prezența voastră, la diverse grupuri la care să adere imediat după ce se vor ridica restricțiile ( dans, muzică, șah etc, în funcție de pasiunile fiecăruia ).
Organizarea – prezența unui program pe care îl aveau de respectat, implica dezvoltarea asumării responsabilității, copiii declarând faptul că știau cum să îmbine sarcinile de îndeplinit în mediul școlar, cu distracția și timpul liber. În prezent, deși profesorii lucrează pe platforme online cu aceștia, lucrurile nu mai sunt la fel, interesul scăzând în lipsa contactului direct. Puteți ca în fiecare seară, să propuneți activități de realizat alături de cei mici pentru a doua zi cu orele specifice la care se vor desfășura, urmând să bifați fiecare dintre cele realizate pentru a le menține vie abilitatea de gestionare corespunzătoare a timpului.
Evoluția cognitivă constantă – cel mai elocvent exemplu este replica unuia dintre copii, care vă va da și soluția! “Simt că s-a depus un strat important de praf pe creier și că în capul meu există un nor de praf care nu iese pe nicăieri. Am nevoie de ajutorul părinților să îmi dea variante de cum l-aș putea șterge sau măcar cum să aerisesc!”
Soluționarea conflictelor – disputele în care simțim, ca părinți, să intervenim credem noi, pentru a-i ajuta și a-i domoli, sunt de fapt extrem de benefice chiar dacă al nostru copil este implicat direct sau doar e martor la un conflict și intervine în a-l aplana. Se dezvoltă abilitățile de comunicare asertivă, sunt capabili să găsească soluții, să medieze, să ajungă la un numitor comun. Sigur că asta nu se întâmplă de fiecare dată, însă orice abordare este o experiență de învățare. Vă sugerez să îi dați ocazia să își expună punctul de vedere, să îl ascultați, să îi oferiți și varianta dvs de răspuns și finalul să îndeplinească nevoile tuturor. Puteți dezvolta un ritual ca în fiecare seară, să vă adunați în jurul mesei cu toții și să povestiți, în termeni de emoții, întâmplări de peste zi ce au generat diverse stări, precum și modul de soluționare în cazul celor neplăcute. Copilul va învăța să identifice corect propriile sale emoții și pe ale celor din jur și va reacționa mult mai corect în situații de conflict.
Creativitatea – materiile sau opționalele unde își puteau manifesta tendințele creative pot avea o prelungire și acasă, ținând cont de plăcerile personale. De asemenea, îi puteți provoca să descopere și alte lucruri care le-ar face plăcere, punându-le la dispoziție materiale diverse, tutoriale, lucrând împreună. Le puteți împărtăși chiar și hobby-urile din copilăria voastră, aspect ce v-ar permite să pătrundeți mult mai ușor în universul inocenței și să vă apropiați de cel mic.
Colaborarea în grupuri, având un scop comun – totul devine mai simplu atunci când nu ești singur! Și elevii care lucrează la proiecte pentru care urmează să fie evaluați, știu asta. Deși unii par că muncesc mai puțin, cu siguranță au alte calități care animă grupul. Un băiețel îmi povestea că mereu el și grupul său îl cooptau pe cel mai slab la învățătură, dar amuzant coleg, pentru a destinde atmosfera.
Competiția – și nu în sensul de a-i depăși pe ceilalți sau de a-i face să se simtă inferiori prin lauda cu propriile rezultate mai bune decât ale colegului. Vorbim aici despre acel tip de competiție sănătos, cu propria persoană. Când în elev se dezvoltă nevoia de a fi din ce în ce mai bun față de cum era el însuși în trecut, va ști cum să își organizeze prezentul în maniera cea mai potrivită ce l-ar ajuta să posede anumite competențe în viitor, în funcție de ceea ce își dorește să realizeze. Puteți să-l întrebați ce anume îi lipsește pentru a continua să exerseze abilitățile respective și achiziționați-i materialele necesare pentru a simți că dezvoltarea sa urmează parcursul firesc.
Emoțiile negative asociate testărilor/ascultării – frica și neliniștea păstrate într-o doză și o intensitate optime, permit mobilizarea. Aspirând la rezultate demne, dorindu-și să evite totodată rușinea în fața grupului, elevii se vor afla în căutarea restabilirii liniștii interioare, motiv pentru care își vor da interesul mult mai mult și vor repta în pauze lecțiile, vor discuta cu colegii punctele care nu le sunt clare, înțelegând utilitatea informației.
Temele pentru acasă – deși păreau a fi o corvoadă, iată că elevii le simt lipsa. Care să fie motivul? Adrenalina resimțită într-o situație-limită în care toate sarcinile erau lăsate pe ultima sută de metri și era necesară o mobilizare extraordinară pentru a acoperi tot volumul într-un timp limitat. Copiii amintesc și despre atenția părinților ca fiind un alt beneficiu al temelor pentru acasă, ei simțindu-se importanți, sprijiniți și mult mai relaxați când totul se desfășoară alături de adult, investit cu încredere. O soluție nu ar fi să le scoateți caietele și să-i puneți la treabă pentru că o temă venită de la o autoritate cum este profesorul care l-ar și putea sancționa pentru lipsa acesteia, este mult mai serios tratată. Poate un concurs distractiv în care voi să faceți activități caracteristice job-ului avut, iar ei să aleagă singuri ceea ce vor lucra alături de voi, din programa școlară propusă, urmând ca la final să existe o interevaluare și premii, ar putea reprezenta o variantă mult mai ușor de acceptat.
Vacanța, ca o odihnă binemeritată – copiii așteaptă cu nerăbdare să vină vacanța și să se bucure de activitățile recreative alături de părinți, prieteni, numărând zilele care au mai rămas până la relaxarea deplină. Acum însă, timpul liber este mult prea lung, opțiuni de petrecere a acestuia limitate, astfel încât această pauză nu le este pe plac, unii afirmând că la cât și-au dat interesul în ultima perioadă la școală, nici nu o merită. Vă sfătuiesc să îi implicați în absolut orice faceți voi, părinții, să simtă că “muncesc”, că sunt de folos și că învață.
Dacă ți-a plăcut acest articol, urmarește TheWoman.md pe FACEBOOK
