6 lecţii esențiale pe care copilul le învaţă din căsnicia părinţilor

6 lecţii esențiale pe care copilul le învaţă din căsnicia părinţilor

În calitate de părinți, știm deja că întreg comportamentul nostru față de copii este în strânsă legătură cu dezvoltarea acestora. Tendinţa de a se concentra strict pe rolul de părinte îi determină pe foarte mulţi adulţi să neglijeze rolul căsniciei în educaţia şi dezvoltarea copilului. Astfel, nu se ia cu adevărat în calcul şi modul în care relaţia de cuplu, căsnicia influențează comportamentul și viitorul copilului.

Cercetările au arătat cum calitatea relaţiei dintre părinți are efecte nu numai pentru aceştia, ci, mai ales, pentru copiii lor. Pentru că, prin structura lor sensibilă, vulnerabilă şi deschisă emoţiilor, copiii percep toate subtilităţile. Atunci când își văd părinții purtându-se afectuos unul cu celălalt, aceştia se dezvoltă armonios şi îşi setează, instinctiv, propriile abilități interpersonale, emoționale și sociale. Părinţii sunt cei mai importanți oameni din viața copilului și modul în care se tratează reciproc îl învață foarte mult pe copil despre cea mai importantă relație a vieții.

Relaţia dintre părinţi rămâne un șablon pentru copil, iar, observând comportamentul lor, acesta învaţă 6 lucruri esenţiale în viaţă:

1. Angajamentul

Din relaţia părinţilor, copilul învaţă angajamentul. Felul în care alegeţi să vă comportaţi unul cu celălalt atunci când lucrurile nu merg ca pe roate reprezintă modelul pe care îl veţi oferi copilului. Când totul este bine, e uşor să fiţi răbdători şi iubitori, însă atunci când lucrurile scapă de sub control, se observă calitatea căsniciei. Atunci copiii sunt cei mai atenţi şi încearcă să descopere cum se vor rezolva micile obstacole.

Aşadar, atunci îi arătaţi cât sunteţi de uniţi şi îl învăţaţi pe cel mic exact ce trebuie să ştie despre rezolvarea unor situaţii similare din viaţa lui.

2. Aprecierea

Copilul are nevoie să îşi vadă părinţii apreciindu-se, complimentându-se şi fiind afectuoşi. Prea prinşi în grijile de zi cu zi şi preocupaţi de bunăstarea copilului, părinţii uită adesea faptul că ei sunt prima cărămidă în stabilirea bunăstării copilului.

Luaţi-vă timp pentru voi pentru a vă reconecta, pentru a vă privi cu iubire şi a vă declara mulţumirea, aprecierea şi recunoştinţa pentru tot ce faceţi şi sunteţi unul pentru celălalt. Astfel, copilul observă şi învaţă ce înseamnă aprecierea, empatia şi recunoştinţa în relaţia cu ceilalţi.

3. Împărţirea sarcinilor şi lucrul în echipă

O familie sudată este, printre altele, şi o familie în care partenerii îşi împart sarcinile în mod egal, în care se ajută, colaborează pentru obţinerea celor mai bune rezultate, dar îşi acordă unul celuilalt şi spaţiu individual de petrecere a timpului separat. O căsnicie puternică este aceea în care ambii parteneri demonstrează aceste calităţi şi oferă copilului un model extraordinar despre importanţa respectării spaţiului şi timpului celuilalt, precum şi oferirea ajutorului necondiţionat şi din proprie iniţiativă.

Observând toate acestea, copilul înţelege importanţa lucrului în echipă, oferirea şi acceptarea ajutorului, precum şi necesitatea spaţiului personal de exprimare.

4. Respect şi scuze

O căsnicie în care unul dintre parteneri dictează, iar celălalt execută nu este tocmai cel mai bun exemplu pentru un copil. Respectul şi scuzele sunt parte din procesul renunţării la egoul puternic care e adesea vinovat de multele probleme şi certuri inutile.

O căsnicie sănătoasă este aceea în care părinţii îşi recunosc greşelile, îşi cer scuze unul celuilalt, îşi arată respectul reciproc şi se tratează cu egalitate. Copilul are nevoie de un model armonios, nicidecum de unul în care părinţii îşi dispută ultimul cuvânt şi îşi impun părerea. O căsnicie sănătoasă şi armonioasă este bazată pe negociere, niciodată pe supunerea unuia dintre parteneri.

Când copilul observă căldura, scuzele pentru micile greşeli şi respectul arătat celuilalt, el învaţă să îşi respecte colegii, prietenii, profesorii şi, bineînţeles, părinţii.

5. Obiective pentru viitor

Nu doar la locul de muncă ar trebui să avem obiective. Familia e locul din care pleacă cele mai puternice obiective şi care îl motivează pe copil să lupte pentru ceea ce îşi doreşte. Stabiliţi mici obiective legate fie de sănătate, fie de petrecerea timpului liber, fie de carieră: realizarea unui vis mai vechi, planificarea unei vacanţe de familie, schimbarea stilului de viaţă sau alimentar.

Observând aceste obiective la părinţi, copilul va începe să şi le stabilească pe ale sale sau să se implice în cele de familie. Iar acesta este primul pas în descoperirea lucrului cu motivaţia şi realizarea propriilor dorinţe. Implicarea copiilor în identificarea, stabilirea și atingerea obiectivelor ca o familie îi încurajează şi pe ei să aprecieze satisfacţiile obţinute din părăsirea zonei de confort.

6. Simţul umorului

Râdeţi, râdeţi mult, jucaţi-vă împreună şi promovaţi o atitudine pozitivă şi optimismul. Din acestea, copiii învaţă cum să fie pozitivi şi să trateze lucrurile cu bucurie, entuziasm şi degajare. O casă în care se cântă, se dansează şi familia se distrează este o casă fericită!

Rigiditatea nu ne ajută să creştem nici copii mai inteligenţi, nici mai disciplinaţi. În schimb, o relaţie deschisă, pozitivă între părinţi îi poate oferi copilului un model excelent de viaţă. Când râdeţi împreună, copiii învață să privească viața pozitiv şi obstacolele ca pe posibilităţi de a evolua, nu ca pe tragedii care îi împiedică să îşi îndeplinească scopurile.

Concluzie. Totul are legătură cu ceea ce trăim acasă. Nimic nu ar trebui să fie la voia întâmplării, pentru că, în final, toate vor ieşi la suprafaţă atunci când ajungem la maturitate. Tot ce vrei să oferi copilului, tău fă-o sub forma puterii exemplului. Acolo se află cele mai puternice lecţii. Sursa

Recomandări