Alina Zbancă: Dacă sufletul a fost pus jos, degeaba mai încalți pantofii

Alina Zbancă: Dacă sufletul a fost pus jos, degeaba mai încalți pantofii

Obosesc picioarele. Da, da obosesc picioarele de atâta mers spre nicăieri. Iar inima, inima ce zice? Chiar dacă nu poartă tocuri obosește și ea, pentru că acolo unde te duce inima niciodată nu vei putea ajunge prin mers.

Cele mai frumoase cărări sunt cele ale sufletului, cele mai frumoase urme sunt cele ale iubirii, cele mai frumoase zâmbete, sunt zâmbete cu dinți, cele mai frumoase geamuri, sunt cele la care ploaia a bătut des, în rest doar fum, nimic mai mult.

Eu sunt femeie și, chiar dacă iubesc înălțimile, port din ce în ce mai rar tocuri. Știi de ce? Nu, nu, nu că aș putea să-l întrec cumva la înălțime și nici că m-aș teme de gropile din oraș sau pedalele mașinii. Port mai rar tocuri pentru că au obosit pașii de atâta mers spre nicăieri, iar inima încă fuge înaintea lor desculță prin ploaie. Poate va reuși, poate va reuși să salveze.

Obosesc picioarele când drumul are semafoarele verzi iar privirile oamenilor de la intersecții așa și stau roșii, adică ei au mereu un Stop pentru cei care aleargă, se grăbesc să trăiască, să aducă palete de acuarele în griul lumesc. Obosesc picioarele când noaptea înseamnă numai drumuri, drumuri care niciodată nu se știe dacă sunt un început de cale, sau un sfârșit al vieții unui călător al întunericului.

Nu știu, nu știu cum să descriu această oboseală a picioarelor, iar cei care simt cel mai intens durerea drumului, niciodată nu vor vorbi despre asta. Nu pot să scriu despre oboseala pașilor celui care măsoară viața în drumuri de noapte, nici să redau nu pot despre plumbul mersului lui. Știu un singur lucru, e o prostie să compari calea a doi oameni care merg diferit, simt diferit, luptă diferit.

Așa cum tu nu vei putea purta pantofii mei vreodată, la fel și eu să știu nu voi putea de calea ta nocturnă.

Tu mergi în față, eu mai rămân în urmă
Alerg prin spini de frică dezbrăcată.

Obosesc picioarele. Da, da obosesc picioarele de atâta mers spre nicăieri. Dacă sufletul a fost pus jos - degeaba mai încalți pantofii, fără iubire și speranță nu-l ridici la soare niciodată.

By Alina Zbancă, consiliera ministrului Afacerilor Interne, Guest Writer The Woman

Recomandări