Alina Zbancă. Și totuși, este atât de greu să renunți la deprinderi

Alina Zbancă. Și totuși, este atât de greu să renunți la deprinderi

Poate e o rochie sau o pereche de cercei, un parfum, o geantă, un job sau un om, unul de care nu te poți îndepărta. Deprinderile, sunt atât de diferite și se tot vorbește de ele, mai ales în cazul relațiilor de dragoste, încât nu putem nega că le-am simțit pe propria piele.

Omul se obișnuiește cu toate, și cu rele, și cu bune. Se deprinde cu singurătatea, se atașează de obiecte, îndrăgește durerea și cele mai întunecoase nopți, iar uneori se deprinde și cu războaiele, atât de mult, încât inventează modalități prin care să se tragă în el.

Da, omul poate deveni nebun, dar oare nu suntem noi toți niște nebuni? Nebuni care se cred veșnic vii și care pretind că lumea e a lor.

Totuși, noi femeile și ei bărbații, luați împreună suntem niște fricoși, iar frica asta de a nu pierde ceva sau pe cineva, ne duce în extreme destul de periculoase. Ne jucăm, ne jucăm  unii cu alții ca la teatrul de păpuși agățate pe ațe, ușor de manevrat și manipulat.

„De ce mai porți acest costum, e atât de vechi?”, „Chiar nu vezi că nu te iubește, de ce te-ai căsătorit cu el?”, „De ce nu schimbi acest job, dacă tot te plângi că nu ești motivat?”.

 Ne-am obișnuit, ne-am legat de ceea ce nu ne aparține. Da, la o anumită etapă noi am ales, și haina, și jobul, și omul, dar tot noi alegem să nu renunțăm chiar dacă nu ne mai aparțin, nu ne mai reprezintă, nu ne mai fac fericiți.

De ce să nu ne deprindem cu sinceritatea, de ce să jucăm după melodia cântată de alții când noi o putem cânta pe a noastră, acea melodie care nu se mai repetă. De ce să nu ne deprindem să ne ridicăm singuri din noroi, dacă cel de alături nu ne întinde mâna? Să ne deprindem cu ceea ce simțim cu adevărat, nu cu ceea ce vor alții să vadă în ochii noștri.

Toți avem tabieturi, îndrăgim comoditatea, fugim de schimbare și trăim în iluzii profunde, fără să ne dăm seama că nimeni în afară de noi nu poate bătători calea spre fericire, nimeni în afară de noi nu poate alege, căci fiecare are în cutia de la piept o inimă care zilnic spune ceva.

Nu este exclus, ba chiar suntem asigurați că toți avem alături oameni, care pur și simplu s-au obișnuit cu noi. Nu știu dacă trebuie neapărat să spunem că deprinderile sunt total lipsite de dragoste, nu, căci și frica de a nu pierde este cumva legată de inimă.

Și totuși, este atât de greu să renunți la deprinderi.

Text: Aina Zbancă, consilier al ministrului Afacerilor Interne, poetă

Recomandări