Alina Zbancă: Tăcerea, între frică și înțelepciune

Alina Zbancă: Tăcerea, între frică și înțelepciune

Despre cele mai mari bucurii și cele mai dureroase sau grele întâmplări, oamenii tac. Probabil în viața fiecărui om a existat o zi, o oră, un minut în care nu a spus tot, momentul acela când sau inima sau rațiunea nu permit gurii să rostească cuvintele.

Există oameni care tac și oameni care vor sau nu, sunt nevoiți să asculte tăcerea. Fie că e tăcerea copilului care nu vrea să povestească despre o năzbâtie, fie că e soția care tace despre abuzul soțului, fie că este bărbatul care crede că dacă spune despre durerea unei experiențe sau dragostea față de o femeie, va fi considerat un om slab și neputincios.

Am învățat să tac mai greu, poate că-s prea tânără încă, poate că nu-s suficient de înțeleaptă, iar firele cărunt din păr nu au nici o treabă cu experiența lecțiilor care te frig și te coc.

De multe ori mă întreb, ce aș schimba dacă m-aș întoarce în timp? Cred că aș apela la tăcere în momentele în care am spus sute de cuvinte și aș vorbi acolo unde mi-a fost frică să spun. Pentru că de cele mai multe ori, noi nu putem face diferența între tăcerea înțelepciunii și tăcerea provocată de frică.

Uneori tăcearea spune despre echilibru emoțional, alteori despre furtunile din suflet, și nu întotdeauna tăcerea înseamnă doar lipsa cuvintelor. Ea se manifestă foarte diferit, iar la o anumită etapă prezintă pericol, pentru că atunci când un om tace prea mult, ceva se întâplă, sau cu el, sau cu împrejurările lui.

Mereu am fost pentru libera exprimare și comunicare în toate, în cuplu, în familie, la serviciu sau altundeva, iar acum am ajuns la etapa în care studiez tăcerile mele și a oamenilor mei dragi, și înțeleg că și tăcerea comunică, trebuie doar să o putem desluși.

Nu doar supărările provoacă tăcere. Ea vine și în urma unor tragedii, ea poate fi provocată de un sentiment profund, o întâmplare, o lecție dură sau...de experiența vieții. Tăcerea este o reacție, o formă de protest, o pauză, o alegere prin care ne exprimăm poziția în anumite situații.

Am scris cele mai multe poezii când alegeam să tac, când nu puteam să le vorbesc oamenilor despre ce se întâmpla în interiorul sufletului meu și când știam sigur că dacă vorbesc nu o să înțeleagă. Da, tăcerea, totuși este acel spaţiul în care omul se trezește, caută răspunsuri și adevărate valori spirituale în interiorul lui și a semenilor.

"De ce taci, Soare?
Spune ceva!
Nu e de aur tăcerea.
De sânge-i."

Grigore Vieru avea perfectă dreptate, tăcerea poate fi și de aur, și de sânge, e o alegere.

Cea mai puternică tăcere, nu e tăcerea mea, nu, căci nu de la ea am pornit. Cea mai puternică și deosebită tăcere este a bărbaților, mai ales atunci când poartă în ei cicatricile tragediilor, când în privirile lor vezi luptele în care au fost învingători, dar și cele în care au căzut la pământ. Totuși, bărbații tac cel mai bine, în ei există și frică, dar și multă înțelepciune.

Da, tăcerea înțelepciunii e fermecătoare, acolo nu există frică, acolo există maturitate. Tac și bărbații, tac și femeile, iar când tace și El și Ea, undeva în universul lor ceva se întâmplă, ceva de care, dacă ar cunoaște scriitorii, ar da viață romanelor pentru secole.

Restul e tăcere!

By Alina Zbancă, consiliera ministrului Afacerilor Interne, Guest Writer The Woman

Recomandări