Anişoara, Antonio şi Anatol Lupu. Poveste de Crăciun

Anişoara, Antonio şi Anatol Lupu. Poveste de Crăciun

Bucurie, iubire, armonie! Acestea sunt cele mai frumoase cadouri pe care Moş Crăciun le poate aduce în sacul lui miraculos. Daruri pe care, de altfel, noi le-am putut atinge intrând în universal magic al unui cămin desăvârşit. Anişoara Iacub, jurnalistă tv şi textier şi Anatol Lupu, compozitor şi interpret, au acceptat să ne vorbească, în prag de Sărbători, despre atmosfera specifică acestei perioade.

Cum vă amintiţi atmosfera din Crăciunul copilăriei voastre? Ce imagine a Moşului aţi păstrat?

Anatol: Revelionul era cea mai frumoasă sărbătoare a anului, aşteptată cu nerăbdare şi multe emoţii. La grădiniţă, număram zilele până la marea revedere cu Moş Gerilă, pe atunci, şi ne bucuram nespus de mult de darurile pe care ni le aducea. Acest bătrânel darnic, cu puteri miraculoase, era întruchiparea îngăduinţei, a frumosului şi bunei dispoziţii. Revelionul şcolar era unica posibilitate de a te simţi în pielea unui personaj de poveste, în plus noi, elevii, eram fericiţi de vacanţa de iarnă care urma.

Anişoara: Crăciunul copilăriei mele mirosea a brad natural, pe care avea grijă să-l cumpere de la oraş tata, a pârjoale şi răcituri, pâine coaptă şi hulubi. Iar cel mai drăguţ Moş Crăciun a fost cel pe care l-am însoţit, în rol de Alba ca Zăpada. Aveam vreo 5 ani când îmi picase marele noroc şi ţin minte că mama cumpărase cea mai scumpă mătase pentru a-mi coase rochia. Mă simţeam o adevărată prinţesă din poveste.

Care sunt cele mai memorabile daruri pe care le-aţi primit de Crăciun în copilărie?

Anatol: Împreună cu sora mea aşteptam dulciurile pe care părinţii le aduceau de la serviciu. Erau nişte caramele ieftine, dar multe şi le mâncam până ni se lipea burta de spate (râde).

Anişoara: Într-un an sărbătoarea m-a prins răcită, cu gâtul roşu şi inflamat. Moşul a avut grijă să-mi aducă cea mai frumoasă păpuşă din lume, de înălţimea mea, pe care cu grijă o păstrez şi astăzi.

Fiul vostru, Antonio, mai crede în Moş Crăciun? Îi scrie scrisoare Moşului?

Anatol: Desigur! Şi în fiecare an îi lasă răvaş pe pervazul ferestrei. A doua zi, e primul trezit ca să vadă dacă Moşul i-a luat scrisoarea, în călătoria sa pe renii zburători. Şi e mare mirarea când fereastra de la balcon e deschisă, semn că Moşul nu a uitat sau încurcat adresa lui Antonio.

Anişoara: Eu mă bucur că nu-l pune pe Moşu’ la cheltuială. Îi cere, de obicei, bomboane şi roboţi.

Cum vă pregătiţi pentru sărbătorile care se apropie? Aveţi tradiţii sau obiceiuri pe care le păstraţi?

Anatol: În dependenţă de dispoziţie. Se întâmplă să sărbătorim acasă, într-un cerc restrâns, alteori vizităm nişte rude.

Anişoara: Ne place să umblăm cu pluguşorul pe la prietenii şi cumetrii noştri.

Cum a fost anul acesta pentru voi şi ce aşteptaţi să vă aducă Moş Crăciun?

Anişoara: Am muncit mult şi aş vrea la anul să am mai mult timp pentru copilul meu, pentru alte activităţi şi îndeletniciri strict feminine.

După cum ştim, sărbătorile de iarnă nu înseamnă numai daruri şi surprize, ci şi mese copioase. Ce obişnuiţi să gătiţi în această perioadă?

Anişoara: Lui Anatol îi place să improvizeze în bucătărie, să încerce reţete noi, eu, însă, sunt adepta reţetelor tradiţionale – sarmale, friptură, răcituri.

Cum reuşiţi să păstraţi o viaţă de familie echilibrată?

Anişoara: E important să ştii că într-o familie e mult loc de concesii. Dar vorba ceea, cu femeia mai bine nu te pune...

După o zi agitată de muncă, unde găsişţi refugiul, cum obişnuiţi să vă relaxaţi?

Anatol: Odihna activă este alegerea noastră, cea mai bună variantă. Joc fotbal cu Antonio sau ieşim cu toţii în pădure la o plimbare. Ne place să ne uităm împreună la un film, iarna neapărat ieşim pe derdeluş.

Ce dorinţe vă puneţi pentru noul an?

Anatol: În primul rând, vreau stabilitate în ţară, pe plan politic, economic şi social. În plan personal - să-mi fie familia sănătoasă şi să ne susţinem unul pe altul. Nimic nu e mai important în viaţă decât să-ţi vezi oamenii dragi fericiţi, acest lucru merită tot efortul. Ce ţine de creaţie, îmi doresc foarte mult să realizez toate proiectele. Nu mi-am irosit potenţialul creator, deci hitul meu încă n-a răsunat…(râde)

Ambii sunteţi talentaţi şi persoane de succes. Cum credeţi, de ce este nevoie ca să reuşeşti în viaţă, ca aceste dorinţe să devină realitate?

Anatol: Ca să reuşeşti în viaţă, trebuie să-ţi doreşti acest lucru, asta în primul rând. E ideal să mai fii înzestrat şi de la natură, dar fiindcă nimic nu cade din pod, trebuie să te autoperfecţionezi continuu. Evident, planurile trebuie să fie reale, nu fantastice.

Text: Alina Matei
Foto: Vadim Şterbate

Recomandări