Avocata Inga Albu: “Într-un stat democratic, avocatul bun este cel care cunoaşte legea şi nu judecătorul”

Avocata Inga Albu: “Într-un stat democratic, avocatul bun este cel care cunoaşte legea şi nu judecătorul”

Succesul, exceptand anumite cazuri, nu vine niciodată de-a gata. Sacrificiile, pumnii strânși, constrângerile sunt inevitabile și fac parte din ascensiunea individuală. Trebuie, însă să crezi, să vrei cu adevărat și să lupți pentru ceea ce vrei. Avocata Inga Albu a demonstrat că se poate!

Inga Albu

Inga, cum ai luat decizia de a deveni avocată și care au fost motivele care ți-au determinat să alegi acest domeniu?

Aș putea spune că meseria m-a ales pe mine. Nu planificam să devin avocat, dar am trecut prin diverse experiențe și încercări necondiţionate care m-au condus până la etapa obținerii licenței de avocat.

Am studiat specialitatea de agronomie în cadrul Liceului Teoretic Agricol în Chișinău, după care - limbi străine la Colegiul de Business şi Limbi Moderne “Elocvenţa” din Edineț.
Pentru că atunci a fost modificată Legislaţia cu privire la învăţămînt, care interzicea facultatea de „Limbi străine” în cadrul colegiilor, toţi studenţii au fost transferaţi la facultatea de Drept a Universității „Alecu Russo” din Bălți. Anume acest transfer a fost şansa mea de a studia şi a înţelege că, de fapt, facultatea de Drept este ceea ce mă caracterizează.

În paralel cu studiile am muncit în calitate de executor judecătoresc în cadrul Oficiului Edineț al Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției, iar după obținerea Diplomei de licențiată în drept și având practică în domeniu de patru ani, am decis să devin notar. Astfel, în vara anului 2007, am venit la Chișinău şi am luat totul de la început.

Am efectuat stagierea la un biroul notarial, dar deoarece în acea perioadă nu se eliberau licenţe din cauza lipsei de locuri disponibile, m-am orientat spre avocatură şi nu regret această decizie. Drept urmare, după 6 luni de stagiere la biroul avocatului, în 2008, am obținut licența de avocat. În concluzie, sunt bogată cu peste 11 ani de experienţă.

Îți mai amintești cum a fost prima zi când ai pledat ca avocat?

Întrebarea respectivă m-a determinat să îmi ridic şi agenda din 2009, fiind curioasă să precizez şi modul cum am îndeplinit-o cu primele şedinţe în calitate de avocat. Îmi amintesc exact emoţiile pe care le aveam, care nu se compară în intensitate cu cele de la examene. Până la şedinţă am exersat, singură în birou, pentru a vedea dacă mă descurc. Simţeam o încordare şi analizam mereu dacă am răspuns convingător sau nu, dacă vocea era hotărâtă etc…
Prima zi când am pledat ca avocat a fost cel mai greu şi responsabil examen pe care l-am susţinut, atât în faţa instanţei de judecată, cât şi în faţa clientului. Reprezentam un caz civil despre încasarea unor datorii în instanţa de judecată, sectorul Botanica.

Care a fost cel mai spectaculos caz al tău?

În practica mea mă pot bucura de mai multe dosare de amploare, unele fiind chiar mediatizate. Dar, cazul care mi-a rămas la suflet este acel al copiilor minori, care deşi au rămas fără ambii părinţi în circumstanţe stranii, li s-a luat și casa. Situaţia lor devenise atât de complicată că, pe de o parte parcă se vedea lumina la finele tunelului, dar pe de altă parte era aproape imposibil de obţinut ceva. În final, după 6 ani de luptă prin instanţe, copii şi-au revindecat proprietatea şi până în prezent locuiesc în ea.

Ți s-a întâmplat în carieră să fii ameninţată în vreun fel? Te-ai simţit vreodată pusă în pericol?

Cred că astfel de experienţe neplăcute se întâmplă oricui, mai ales atunci când lupţi pentru dreptate până în pânzele albe, iar succesul pe dosar trezesc un şir de pretenţii din partea adversă, care uneori pot fi manifestate fie prin calomnieri neîntemeiate, fie prin ameninţări directe. Astfel de situaţii am avut şi eu în practică, dar nu am reacţionat sub nici o formă, ci am continuat să îmi îndeplinesc meseria cu demnitate. Or, cum se zice în popor: “dacă ne vom opri la fiecare latrat al câinilor de pe marginea drumului, nu vom ajunge la destinaţia propusă”. Nu cred că am avut temeiuri atât de serioase ca să mă simt vreodată în pericol.

Ce calităţi ar trebui să aibă un avocat bun?

Orice avocat are nevoie de anumite calităţi pentru a profesa cu demnitate avocatura. În primul rând trebuie să fie profesionist, onest și în continuă perfecționare. Să aibă capacitatea de a planifica corect programul de lucru, de a fi un bun manager, un actor bun, de a putea înțelege esența cauzelor reprezentate și de a fi un consultat bun al clientului din perspectiva problemei abordate. Este important ca avocatul să poată gândi, atât din punctul de vedere al situației clientului, cât și cel al părților adverse, ca să fie deja cu răspunsurile, argumentele și contra-argumentele pregătite la momentul oportun. Avocatul trebuie să fie perseverent şi încrezut în forțele sale. Acestea sunt doar unele calităţi enumerate, dar pentru a fi un avocat bun, în primul rând trebuie să fii profesionist bun şi să încerci să înveţi mereu din experienţă şi practică, deoarece anume ele sunt lecţiile fără de preţ în meserie.

Preferi Dreptul Civil sau Dreptul Penal?

Prefer dreptul civil, dar reprezint clienţii şi în dosare penale, contravenţionale, şi consult clienţi în tranzacţii economice.

Ți s-a întâmplat să refuzi dosare sau clienţi? De ce?

Da, am avut astfel de situaţii. Cred în legăturile care se stabilesc la prima vedere. Dacă apreciez că nu pot comunica sincer, corect şi direct cu potenţialul client, atunci nu-l pot nici reprezenta în litigiul său, având din start senzaţia că voi duce un dosar cu ochii legaţi. În relaţia avocat-client este esenţial să existe o anume afinitate, care nu se poate modifica foarte mult în timp. De asemenea, refuz să mă implic în cauze care din start este clar că sunt fără nicio şansă, iar adresarea în instanţe doar îi va agrava situaţia clientului.

În general, ce trebuie să știe oamenii care vor să apeleze la serviciile unui avocat?

Într-o situaţie ideală, așa cum ai un medic la care mergi pentru consultaţii, este bine să ai mereu un avocat în momentele în care iei anumite decizii în plan juridic. Desigur, în realitate nu se întâmplă aşa, de cele mai multe ori se apelează la un avocat pentru a „repara” litigiu deja existent, decât pentru o consultare menită a evita consecintele unei asemenea situaţii și, de multe ori, trebuie să îţi alegi avocatul sub presiunea timpului.
Oamenii ar trebui să cunoască că avocatul reprezintă interesele clientului său într-un litigiu sau altul, dar nu adoptă decizii. De multe ori, primesc întrebări din partea clientului, de genul, care va fi decizia şi adesea se interpretează eronat rolul avocatului ca actor al justiţiei.

Doresc ca oamenii să nu mai susţină ideea că un avocat bun este cel care cunoaşte judecătorul, deoarece într-un stat democrat avocatul bun este cel care cunoaşte legea şi dosarul clientului său.
Important este ca la momentul când încheie un contract de asistenţă juridică cu un avocat, cetăţeanul să consulte Lista avocaţilor împuterniciţi să exercite profesia de avocat pentru anul curent, să consulte pagina web a Uniunii Avocaţilor din R. Moldova, Legea cu privire la avocatură şi Statutul Avocatului, unde este descris tot despre relaţia client şi avocat şi alte informaţii importante…

Ce ai schimba, dacă ai putea, în domeniul justiţiei? Există vreo diferenţă între ceea ce ai studiat în facultate şi situaţiile cu care te confrunţi în sala de judecată?

În domeniul justiţiei avem multe probleme, unele din ele fiind corupţia, încălcarea drepturilor cetăţeanului, incompetenţa, indiferenţa sau neglijenţa din partea funcţionarilor şi actorilor în justiţie precum şi solidaritatea în rândurile lor, care duc la evitarea atragerii la răspundere a celor vinovaţi de acte de corupţie, cât şi de alte ilegalităţi. Iată aici aş face multe schimbări, deşi formal se fac reforme în aceste direcţii şi la moment.
Despre faptul dacă este diferenţă între ceea ce am învăţat la facultate şi situaţiile cu care mă confrunt zilnic în sala de judecată - în unele cazuri sunt mari diferenţe, în altele se aplică litera legii. De exemplu, despre temeiurile aplicării măsurii preventive sub formă de arest găsim explicări atât în Codul de Procedură Penală, în Explicarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie şi în practica judiciară a Curţii Europene, dar în practică de către instanţe nu se iau în considerare în majoritatea cazurilor şi fără a fi argumentată poziţia.

Ce te motivează cel mai des în carieră?

Motivarea în activitatea de zi cu zi este, în primul rând, orice dosar câştigat, client mulţumit şi recunoştinţa societăţii pentru ceea ce fac. Apoi, dorinţa de autodepăşire şi dragostea faţă de meseria pe care o îmbrăţişez.

Cum se descurcă o mămică avocat, cum îşi împarte timpul între casă, copil, birou şi instanţe?

Nu este uşor, dar nici imposibil. Avocatura şi Luca au aceaşi vârstă, au apărut o dată în viaţa mea. Sa întâmplat că marea noutate despre susţinerea a toate 3 examene în avocatură şi despre eliberarea licenţei de avocat a fost împreună cu noutatea că voi deveni mămică. Nu înţelegeam de care noutate să mă bucur mai mult.
În martie 2009 am fondat Biroul Individaul de Avocaţi Albu Inga, iar în iunie 2009 s-a născut Luca. Aşa a fost să fie că de atunci mai greu şi până în prezent timpul se împarte între casă, copil, birou şi instanţe, fără a avea concediu de maternitate, odihne sau pauze în muncă.

Și care e secretul reușitei?

Secretul reuşitei, în primul rând, este planificarea corectă a priorităţilor, a agendei zilnice şi a timpului, apoi de realizat cele planificate cu insistenţă, încredere în sine şi perseverenţă. Mereu am explicat fiului ce fac, de ce o fac şi am primit drept răsplată înţelegerea şi susţinerea lui.

Se spune că trăim o a doua copilărie atunci când suntem părinţi. Cum este băiețelul tău?

Într-adevăr, atunci când devii părinte realizezi că trăieşti o a doua copilărie alături de copilul tău, cu eroii din poveşti, cu istorii de la grădiniţă, cu miracole şi toate în culorile generatoare de viaţă.
De mai bine de șase ani viaţa mea s-a schimbat radical. Pentru vârsta lui, Luca este un băiat destul de responsabil, inteligent, înţelept, deştept şi, pe alocuri, şmecher în sensul bun al cuvântului. Argumentările şi invocările lui de multe ori mă lasă fără nici o replică, profesia de avocat în cazul meu nu mă salvează. Mă mândresc şi cu faptul că știe la perfecție două limbi străine, olandeza şi rusa, şi momentan studiază limba engleză.

Ce înveţi de la el?

În primul rând învăţ cum să fiu fericită, pur şi simplu, fără motive, să iubesc fără condiţii, să mă bucur sincer de orice gest şi de prieteni, şi da, mereu îmi repetă: “mamica trebuie să te împarţi şi cu alţii!”, mai ales când vrea să obțină sceva de la mine.

Cum au venit toate lucrurile bune în viaţa ta? Le-ai planificat? Le-ai lasat să se întâmple?

Recunosc că în ultimii ani în viaţa mea vin doar lucruri bune şi foarte bune. Întotdeauna mi-a plăcut următoarea zicală: "Lucrurile bune vin la cei care aşteaptă, lucrurile măreţe vin la cei care se ridică şi fac orice pentru a le îndeplini". Nu pot să zic că am lăsat ca lucrurile măreţe să se întâmple, cel puţin mie nu mi s-a întâmplat să obţin nimic pur şi simplu. La baza oricărui lucru a fost şi este muncă şi iar muncă, perseverenţă în ceea ce fac, continuitatea proiectelor începute şi sacrificii. Dar fără încrederea în forţele proprii şi fără a cunoaşte ce anume am dorit să obţin, cele enumerate mai sus erau să fie inutile. Important este că realizez, pas cu pas, ceea ce mi-am propus a obţine, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională.

Există vreo femeie de la care ai avut de învăţat, din punct de vedere profesional, de-a lungul anilor?

Dacă mă refer la perioada când activam în calitate de executor judecătoresc, atunci am avut mare noroc de o distinsă doamnă, profesionistă adevărată, Ina Grinciuc, șef al Serviciului de Probaţiune or. Edineţ, alături de care am activat timp de patru ani și de la care am învăţat nu doar lucruri importante din domeniu, ci şi din viaţă.
În perioada în care devenisem avocat am fost norocoasă să o întâlnesc pe colega mea Violeta Gaşiţoi, care m-a ajutat şi m-a susţinut mult, de la ea am învăţat multe abilităţi, secrete în avocatură şi cum să lupţi pentru dreptate, indiferent ce greutăţi apar în cale.
Dar nu pot să nu menţionez şi un bărbat de la care, pe întreaga perioadă de studenție şi până în present, am avut parte de sfaturi practice şi teoretice. Este vorba de profesorul meu Artur Lungu, care pe atunci era judecător la Judecătoria Edineţ, apoi avocat la Chişinău. Este mentorul desăvârşit de la care am învăţat să fiu mai întâi jurist, în devenire executor şi apoi avocat.

Ce recomandare le poți face tinerelor care doresc să îmbrățișeze cu succes o carieră în jurisprudență în R. Moldova?

Înainte de toate să aibă mare încredere în forţele proprii și să-și dorească suficient de mult să practice această meserie cu demnitate. Apoi să aibă curaj, să fie perseverenţi și să meargă înainte, indiferent de impedimentele apărute în cale.

Îți mulțumesc și îți doresc succes!

Text: Alina MATEI

Recomandări