Cum ne îmbolnăveşte propria relaţie de cuplu. Fără sex şi comunicare nu există decât singurătate în doi

Cum ne îmbolnăveşte propria relaţie de cuplu. Fără sex şi comunicare nu există decât singurătate în doi

Există o serie de "ingredinte" fără de care nu se poate vorbi de un cuplu în adevăratul sens al cuvântului. Relaţiile sexuale, comunicarea autentică şi aprecierea între parteneri sunt în capul listei, iar fără acestea cuplurile vor ajunge la raporturi de genul vânător-vânat sau, şi mai rău, stăpân-sclav.

O relaţie de cuplu începe să se rutineze după unu, cinci sau, în cazurile fericite, zece ani. Sunt câţiva factori care intervin în chimia dintre parteneri, iar gândurile şi emoţiile nefiind controlate, se ajunge la o acumulare de stări negative, care finalmente se manifestă prin afecţiuni fizice.

”Dacă partenerii sunt mâhniţi vizavi de anumite aspecte din viaţa în doi, această stare se va reflecta prin boli pulmonare, dacă domină furia, va fi afectat ficatul, dacă partenerii se ceartă des, va avea de suferit digestia. Prin urmare, problemele din cuplu vor atrage tot soiul de boli sau afecţiuni, în funcţie de stările care sunt dominante la parteneri”, explică psihologul Stelian Chivu.

Când sentimentele dintre parteneri încep să se estompeze, stările negative pe care cei doi le simt devin dominante. La acestea se adaugă şi factorii exteriori, cum ar fi serviciul, datoriile şi problemele din familie, care acutizează problemele din cuplu.

Cel mai important factor care afectează orice relaţie de cuplu este lipsa de comunicare

La fel de importantă este şi chimia dintre cei doi. Pe măsură ce dragostea dispare, partenerii încep să vadă diverse probleme la celălalt.

Rutina este un al duşman al vieţii de cuplu. Făcând zi de zi acelaşi lucru, se instalează epuizarea psihică.

Certurile nu ajută nici ele relaţia, pentru că la un moment dat partenerii vor ajunge în situaţia de a rezolva orice problemă prin dispută verbală, ceea ce nu e de dorit.

Sfidarea şi indiferenţa îngroapă relaţiile. Activitatea sexuală scăzută dintre partenerii dinamitează pur şi simplu relaţia de cuplu pentru că dispare intimitatea dintre parteneri.

"Chimia din cuplu este întreţinută prin relaţia sexuală dintre cei doi. Când există dragoste şi pasiune între parteneri, cei doi se înţeleg doar din priviri, ea îşi doreşte un lucru şi constată că el i l-a cumpărat sau el vrea să vorbească cu ea şi vede că este sunat de soţie sau iubită. Aşa funcţionează lucrurile într-o relaţie sănătoasă”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Comunicarea emoţională între parteneri este şi ea importantă pentru relaţia de cuplu. Când ea este tristă, el o simte imediat şi acţionează pentru a o scoate din acea stare.

Comunicarea fizică nu trebuie să lipsească între parteneri. O mângâiere, o strângere de mână sau un masaj pot face uneori mai mult decât o mie de cuvinte. Studiile efectuate arată că partenerii care comunică zilnic minim cinci minute pe problemele pe care fiecare le consideră importante, fără să se certe, au mari şanse să îşi salveze relaţia de cuplu.

Critica este duşmanul din umbră al fiecărei relaţii. Nimănui nu-i place să fie criticat, însă dacă există anumite lucruri ce trebuie îndreptate, ele pot fi spuse sub altă formă, astfel încât să nu îl afecteze emoţional pe partenerul căruia i se adresează.

”Sfidarea este o altă mare problemă în cuplu. În terapiile pe care le fac cu diverse cupluri, am constatat că mulţi parteneri se întrec în a-l sfida pe celălalt, iar din asta, evident, nu poate ieşi nimic bun. Este important ca partenerii să se aprecieze unul pe celălalt, dar şi să îşi asume răspunderea atunci când greşesc”, precizează psihologul Stelian Chivu.

Indiferenţa faţă de viaţa de cuplu este un alt factor care îngroapă o relaţie, favorizând puternic infidelitatea. Este ceea ce se numeşte singurătatea în doi. Ea doarme într-o cameră, el într-o altă cameră şi doar se spionează unul pe celălalt.

Nu poţi vedea în el sau ea doar defecte

Există şase tipologii de manifestare psihologică în cuplu.

Prima este relaţia vânat-vânător, când ea sau el îi vânează celuilalt greşelile.

A doua tipologie se întâlneşte la cuplurile în care cei doi se înţeleg bine la pat şi nu mai au nevoie de altceva.

A treia tipologie este cea de stăpân-sclav, când ea sau el îl controlează aproape total pe celălalt.

A patra tipologie este relaţia iubit-iubită, când cei doi se iubesc şi totul merge strună.

A cincea tipologie este cea de hrănit-hrănitor, când ea sau ea hrăneşte, susţine, ghidează sau este muza inspiratoare pentru celălalt.

A şasea tipologie şi cea mai înaltă este relaţia de androgin, când cei doi sunt atât de echilibraţi la nivel mental, emoţional şi fizic, încât se contopesc practic unul în celălalt.

Raportat la tipologiile amintite, există câţiva paşi simpli pe care cuplurile care vor să îşi mai dea o şansă îi pot urma.

Sunt foarte multe cupluri care la cea mai mică problemă, se resemnează şi renunţă pur şi simplu la partener. Există parteneri care din diverse motive (copii, credite la bancă) nu vor să se despartă de celălalt şi continuă o relaţie în care nu mai există decât sentimente negative. De aceea, primul pas pentru salvarea unei relaţii este acţiunea. Partenerii trebuie să facă ceva constructiv, să schimbe ceva, mai ales în interiorul lor. Schimbarea e musai să vină de la ambii parteneri, pentru că nu poţi cere celuilalt să fie altcineva, iar tu să rămâi la fel, pentru că atunci, în esenţă, problemele vor fi aceleaşi.

Un alt element important este ca partenerii să schimbe anumite lucruri la ei. De exemplu, ei nu îi place că fumezi. În acest caz, există doar două variante: să renunţi la fumat sau să pierzi fata.

Construcţia unei relaţii este un aspect neglijat de multe cupluri. Dacă partenerii vor fi preocupaţi permanent să ofere dragoste, atenţie, vorbe bune şi acţiuni pozitive, se vor vindeca atât pe ei, cât şi pe celălalt.

Acceptarea este un alt pas care duce către vindecarea relaţiei de cuplu. Acceptarea partenerului aşa cum este îl eliberează mental şi emoţional pe cel care vrea permanent să îl modeleze pe celălalt aşa cum crede el sau ea că ar trebui să fie.

”Aprecierea nu trebuie să lipsească între parteneri, mai ales a timpului petrecut împreună. Sunt mulţi dintre noi care abia după dispariţia partenerului realizează cât de mult le lipseşte. Nu poţi vedea în el sau ea doar defecte, iar din momentul în care vei începe să apreciezi părţile pozitive ale partenerului, el va face acelaşi lucru, iar relaţia de cuplu se va întări considerabil”, concluzionează psihologul Stelian Chivu. Sursa

Recomandări