Lucia Gavriliță: cele mai importante lecții despre stilul de viață și alimentație raw vegan! Partea 2

Lucia Gavriliță: cele mai importante lecții despre stilul de viață și alimentație raw vegan! Partea 2

Se poate „măsura în audienţă” cu moderatoarele tv, cu actriţe sau cântăreţi. Şi asta pentru că Lucia Gavriliță, expert practician în alimentație vie, certificată internațional, fondatoarea comunității „Sănătate’n verde viu” și a Atelierelor de nutriție și hrană vie, duce o viaţă complexă, în care reuşeşte să-şi găsească atât motivaţia şi sursa de energie, cât şi împlinirea. Acum 10 ani, Lucia Gavriliță și-a resetat complet viața, ierarhia de priorități și cariera. A ales stilul de alimentație raw vegan și bine a făcut.

Despre stilul de alimentație raw vegan, despre beneficiile acestui tip de hrană, despre sănătate, despre verde și viu, și despre cum și-a schimbat viața veți afla din interviul de mai jos, realizat cu ocazia celor 10 ani de alimentație și stil de viață raw vegan!

Citește aici și prima parte a interviului!

Cum arată echilibrul dvs interior în acest moment?

Așa cum spuneam mai sus, nu doar alimentația este total responsabilă de schimbările produse, deși starea noastră emoțională este direct proporțională cu alimentația pe care o avem. Un lucru la fel de important și poate chiar mai important în tot acest ansamblu de factori este capacitatea organismului de a metaboliza anumiți nutrienți și intoleranța pe care o avem fiecare la anumiți nutrienți. Este deja bine cunoscut faptul că asimilarea anumitor nutrienți îți aduc o stare de bine, dar dacă persoana are anumite intoleranțe, stările emoționale pot fi influențate negativ.

În cazul nostru personal, alimentatia preponderent crudă ne-a adus un echilibru psihoemoțional pe care nu l-am avut înainte, un somn mai profund, deci și mai calitativ, și poate un lucru la fel de frumos este și faptul că ne-a crescut considerabil capacitatea de muncă și vigoarea.

Ne puteţi împărtăşi cum rezolvați conflictele interioare atunci când apar, uneori? Când obosiți, unde și cum vă regăsiți?

Se spune că cele mai mari bătălii care s-au dat vreodată pe pământ, cu cele mai multe jertve, au fost bătăliile interioare. La rându-mi am și eu “bătăliile mele”, dar pentru că știu că acestea nu fac bine, mă străduiesc să rezolv imediat conflictul intern și să îmi învăț lecțiile ca altă dată în situații similare să nu ajung la condamnări sau dialoguri interne interminabile. Mi-am elaborat propriul sistem (dacă pot să îl numesc așa) de “regăsire”. Merg foarte mult pe ce simt la acel moment și ce mi-ar face bine. Uneori pot apela la cartea pe care nu am mai deschis-o de mult timp sau pot da un telefon unei persoane pozitive care mă inspiră, alteori scriu sau, pur și simplu ascult o muzică bună sau petrec timp calitativ cu copiii. În ultimul timp au foarte multe întrebări și îmi face o plăcere deosebită când văd că sunt interesați de lucruri complexe. Simt de multe ori că atunci când ofer îmi reîncarc, de fapt, bateriile, metaforic vorbind. Mi se întâmplă în urma consultațiilor sau seminarelor și asta ma duce cu gândul la cineva care spunea că “atunci când omul face ceea ce îi place nu mai are nevoie să lucreze”.

Ce vă face fericită, dna Lucia?

Copiii sunt fericirea mea supremă. Dacă îi știu pe ei fericiți și bine și eu sunt fericită. Știu că aceasta este o fericire pământească și știu că o femeie ar trebui să aibă un alt răspuns la această întrebare, dar suntem diferiți și unici în felul nostru și eu mă las cucerită și flatată atunci când omul de lângă mine face ceva pentru copiii mei, ai noștri, de fapt. Asta e calea. Dezvălui secrete. :)

De unde găsiți sursa iubirii?

Sursa IUBIRII adevărate o găsesc în exclusivitate la Dumnezeu. El este Cel care m-a găsit cândva, atunci când eram pe nicăieri, m-a luat în brațele Sale și mi-a spus că mă iubește așa cum sunt și că va fi cu mine în orice moment al vieții mele. Atunci mă simțeam singură într-o lume nouă, mare și necunoscută - lumea dizabilității. Nu știam că există această problem, în general. Nu știam că atâta lume se confruntă cu această problemă și, din moment ce aliatul meu principal în lupta pentru viața copiilor mei a devenit chiar El, cel care a creat toate lucrurile, cine îmi putea fi mai bun și potrivit sfătuitor? El m-a ghidat și am creat primul Centru de zi pentru copii cu dizabilități din Republica Moldova, după modelul căruia au fost consctruite și toate celelate peste 200 de centre comunitare care activează actualmente pe întreg teritoriul țării. Tot El a fost lângă mine atunci când am elaborat acte legislative sau normative pentru a reglementa serviciile pentru persoanele cu dizabilități și tot El mi-a fost alături când am trecut prin perioade întunecate din viața mea, exact așa cum se povestește în povestioara “urme pe nisip”. În momentele cele mai dificile din viața noastră Dumnezeu ne ia în brațe și ne trece prăpăstiile și pericolele.

Cui îi datoraţi foarte mult din ceea ce sunteţi astăzi, de la cine aţi învăţat cel mai mult?

Pe parcursul vietii, în anumite momente, au fost anumite persoane care parcă au fost puse acolo în mod special doar pentru mine și doar pentru ca eu să parcurg acel segment de drum. Unii din ei mi-au marcat întregul drum al vieții, alții și-au făcut treaba de nota 10 pe perioade mai scurte. Cel mai mult, totuși, din ce sunt azi îi datorez soțului, care a fost mereu în spatele cortinei și m-a susținut în toate ideile și planurile mele. Uneori chiar în glumă spunem că el este „ajutorul potrivit”, exact invers de cum suntem obișnuiți să credem.

Care sunt cele mai importante lecții de viață pe care le-ați învățat până în acest moment? Care este cea mai preţioasă lecţie de viaţă pe care aţi primit-o?

Pe parcursul vieții am avut mai multe lecții de viață frumoase pe care le-am transformat în principii și unele din ele sunt:

1. Nimic nu este întâmplător. Viața noastră este planificată până la cele mai mici detalii de către Creatorul Universului și orce moment pe care îl avem în calea pe care o parcurgem este lăsat pentru a învăța și pentru a merge mai departe cu o mai multă experiență în școala vieții. Când ne facem conștiincios temele de casă și suntem gata să susținem examenul, suntem trecuți la un nou nivel și de aici încolo ni se cere mai mult, dar și bucuria rezultatelor este mai mare.

2. Toate lucrurile se întâmplă spre bine. Acesta de fapt este un verset din Biblie (Romani 8:28), care mă ajută să înțeleg că TOT, dar chiar TOT din ce mi se întâmplă este spre binele meu. Aceasta mă ajută să fiu cu adevărat fericită în momentele de bucurie dar, totodată, să accept și lucrurle care aparent aduc mai puțină bucurie dar îmi întăresc credința și încrederea că din toate învățăm și toate ne sunt lăsate cu un anume scop.

3. Niciodată nu ai de dus o povară sau o greutate mai mare decât ești în stare să o duci. Este la fel preluată din învățăturile Bibliei. Dacă uneori ne pare că umerii nu mai suportă și spatele ni se îndoaie până nu se mai poate, ar trebui să ne oprim, să facem o evaluare a greutății pe care o ducem în spate poate nu toată este doar a noastră? Uneori ducem cu noi și poverile altora, dar e corect ca fiecare să-și ducă propria povară.

4. Din orce circumstanță există cel puțin o cale de ieșire. Și aceasta este la fel o promisiune din Biblie care spune: “Pot totul în Hristos care mă întărește” și dacă El este cu mine cine poate fi împotriva mea sau, cu alte cuvinte, dacă îl am aliat chiar pe Domnitorul Universului, cum să nu găsesc o cale de soluționare?

5. Am învățat să trăiesc momentul și să mă bucur de fiecare zi în parte. Nu este în puterea noastră să schimbăm trecutul precum și ziua de mâine încă nu ne aparține. Tot ce putem face este AZI și ACUM. De ce să nu o trăim cu maximă intensitate ca pe ultima zi din viața noastră?

6. Am învățat să zâmbesc printre lacrimi și să nu-mi fie rușine să plâng chiar dacă sunt viceministru. Cineva mi-a reproșat când lucram în Guvern că viceminiștrii nu plâng. Am fost de acord, dar totodată i-am zis că nu văd în aceasta o problemă de neiertat. Da, este frumos să vezi în fața ta un ministru puternic, dar totodată cel din fața ta este și el om. Dacă nu am arăta, măcar rar de tot și partea noastră umană, chiar dacă suntem la posturi de conducere, oamenii ar crede că suntem roboți. Îmi plac versurile “…lacrimile nu sunt trenuri ce vin la ore din timp stabilite. Ele nu au nici roșii, nici verzi semafoare. Pornesc din gara sufletului atunci când ea rămâne pustie și doare…”

7. Am învățat să caut doar partea bună/pozitivă (partea plină a paharului) a situației prin care trec. Acesta este un exercițiu care trebuie exersat zilnic și împreună cu copiii jucăm deja de mai mulți ani “Jocul Mulțumirii”. Este ceva extraordinar de frumos. Este ca un vaccin pe care ți-l administrezi zilnic, pregătindu-te să faci față situațiilor mai dificile.

8. Am învățat că nimeni nu ne cere să facem mai multe lucruri în același timp. Aproape toată viața am fost învățați că e bine să facem mai multe lucruri în același timp, dar nu ne-a spus nimeni cu ce preț facem noi astea. Organizmul nostru cheltuie de câteva ori mai multă energie și resurse prețioase atunci când facem câteva lucruri importante simultan. De multe ori calitatea celor realizate va lăsa de dorit, iar noi după un efort foarte mare vom avea și frustrarea că nu ne-a ieșit așa cum ne-am dorit. Anul acesta mi-am propus să lucrez la acest aspect, deși știu din start că nu va fi simplu, dar este un început.

9. Am învățat să spun NU. Aceasta este partea cea mai dificilă pentru mine pentru că mereu am căutat să nu rănesc oamenii cu care interacționez, dar am înțeles că nu trebuie să căutăm să-l mulțumim pe fiecare, pentru că oricum vor exista oameni din ambele tabere. Trebuie să depunem tot efortul ca să facem lucrurile cum se poate mai bine și să rămânem verticali în ce suntem și facem.

Vă mulțumesc!

Prima parte a interviului o găsiți aici

Interviu realizat de Alina MATEI
Foto: arhivă personală

Recomandări