Moldoveanca, avocată de succes în Norvegia, Esenia C. Steckmest: „Nu pun accent pe perfecţiune, ci pe fericire!”

Moldoveanca, avocată de succes în Norvegia, Esenia C. Steckmest: „Nu pun accent pe perfecţiune, ci pe fericire!”

Recunoaşte franc că a zâmbit atunci când i-am propus un interviu pentru rubrica „Mămici de Poveste”. Consideră că acest titlu nu este pentru ea. Mai degrabă s-ar încadra la categoria „mamă bună”. După ce am cunoscut-o mai îndeaproape, înclinăm să îi dăm dreptate. Şi cam de ce nu ar fi? Are un job la care mulţi norvegieni au visat, activând la una dintre cele mai mari firme de avocaţi din Norvegia, are afaceri în Moldova, face mult voluntariat, este preşedinta Asociaţiei Moldovenilor din Norvegia. S-a încadrat perfect într-o societate total diferită, de cea în care a crescut, într-atât de bine, încât a fost clasată în top zece imigranţi de succes datorită nivelului de avansare în cariera profesională, a perseverenţei şi implicării în relaţiile comunitare, atât în Norvegia, cât şi Moldova. Or, anume toate acestea la un loc o fac să fie mamă bună, înaripând-o să îşi crească în dragoste şi armonie cei trei copii. Despre copii, familie şi valori „adoptate” într-o nouă societate am vorbit cu Esenia C. Steckmest (Certan), moldoveanca care de mai bine de zece ani locuieşte în capitala Norvegiei, Oslo.

Norvegia. Prin ce te-a ademenit această ţară şi cum ai ajuns să locuieşti acolo?

Dintotdeauna mi-am dorit să fac studii peste hotare şi acest lucru a fost posibil datorită programului „Au Pair”. Am ales Norvegia pentru că oferea credit pentru studii după o anumită perioadă de muncă. (n.r. - de menţionat că „Au Pair”-ul este un program dedicat tinerilor cu vârste între 18-27 de ani care merg să locuiască într-o familie dintr-o altă ţară pentru a cunoaşte cultura şi civilizaţia ţării respective şi pentru a-şi perfecţiona cunoştinţele de limbă.)

Extraordinar. Tu ai făcut nu doar carte. Într-un final, ai rămas acolo, te-ai încadrat în societate, ţi-ai întemeiat o familie, aveţi patru copii. Povesteşte-ne un pic despre ei.

Exact. M-am căsătorit şi împreună cu soţul avem trei copii comuni: gemenele Vanesia şi Catalina, şi mezinuţa Anita. Michael este copilul soţului din căsătoria precedentă şi locuieşte cu noi parţial. În ianuarie Vanesia şi Catalina împlinesc patru ani, iar Anita - doi. Toate trei sunt foarte diferite după caracter, preferinţe, personalitate. Vanesia e genul de fetiţă ce adoră rochiţele, fustiţele, mărgeluşele, cosmetica şi parfumeria. O interesează mai mult să mă ajute la bucătărie, decât să privească televizorul. Face orcie pentru complimente, cuvinte dulci şi premii. E calculată, uneori prea rezervată în relaţii cu persoanele terţe. Are nevoie de timp să analizeze şi pe urmă să ia o decizie. Cătălina e antipodul ei: mai mult rocheriţă, dar îmbracă şi rochii când are dispoziţie de ele. În comparaţie cu Vanesia, Cătălina nu face nimic în schimbul unor complimente sau rugăminţi, dimpotrivă, procedează exact aşa cum îi convine ei, iar de restul nu-i pasă. Îşi asumă riscul deciziilor pe care le ia. E foarte sociabilă, dar uneori preferă să se joace singură. Cea mai mică, Anita, e foarte vorbăreaţă, într-atât, încât uneori mi se pare că tace numai atunci când doarme. Repetă totul după surorile mai mari. Îi place muzica, plimbările în aer liber, iar iPodul este jucăria preferată. De îndată ce aude că dorim să plecăm undeva, aduce tuturor încălţămintea, geaca şi - „hai” să ieşim mai repede din casă. Michael este un jucător pasionat de tenis şi face parte din top patru cei mai buni tineri tenismani pentru vârsta sa. Deseori participă în turnee internaţionale. E foarte dulce şi drăguţ cu surorile sale.

Ai o familie mare şi frumoasă, lucru întâlnit mai rar pe la noi. Să înţeleg că statul norvegian încurajează decizia părinţilor de a avea mulţi copii?

Da, prin acordarea alocaţiilor de stat pentru copii, prin legi care stimulează şi oferă posibilitatea de a combina munca cu educaţia copiilor, prin însăşi societatea care este predispusă pentru familie.

În Moldova, din păcate tot greul creşterii unui copil este pus pe umerii mamei, pentru că tata, între timp, trebuie să muncească, pentru a întreţine familia. Cum stau lucrurile în Norvegia? Au tăticii facilităţi la acest capitol?

În Norvegia principiul general e foarte simplu: împreună concepi, naşti şi educi. Este o normă, pe de o parte încurajată de societate, pe de alta - impusă prin legi funcţionabile. Se acordă concediu ambilor părinţi pe o perioadă de 49 săptămâni, cu plata a 100% din salariul sau 59 săptămâni cu plata a 80% din salariu. Acest concediu pentru părinţi se împarte în aşa numita (i) cotă comună, în urma căreia cei doi pot decide singuri cine să aibă grijă de copil, (ii) cota obligatorie pentru mamă de 14 săptămâini, dintre care obligatoriu şase săptămâni după naştere şi (iii) cota obligatorie pentru tată de 14 săptămâni. Dacă tatăl nu-şi ia concediu de paternitate, acesta, de regulă, se pierde. Desigur, sunt şi excepţii, dar regula de care v-am vorbit este generală.

Să înţeleg că concediul de maternitate pentru o perioadă de trei ani nu este valabil şi pentru femeile norvegiene. Ai revenit curând la serviciu?

Da. Şi acest proces s-a petrecut simplu şi fără stres de fiecare dată. În timpul concediului de maternitate am primit corespondenţa în regim obişnuit, am mai trecut pe la serviciu ca să schimb câte o vorbă cu colegii. Deci, când m-am întors nu am avut nevoie de multă introducere în materie. Eram la curent cu totul şi într-o săptămână m-am simţit de parcă nici nu am absentat vreodată.

Timp de 10 ani de când eşti în Norvegia ai reuşit să aduci pe lume trei copii, dar şi să îţi faci o carieră şi chiar să intri în topurile lor. Cum ţi-a reuşit toate acestea?

În concediul de maternitate am lucrat mult la proiectele individuale. Poţi reuşi să ai familie şi carieră, dar necesită multă planificare de scurtă şi lungă durată şi foarte puţin somn.

Având un ritm nebun de muncă şi viaţă în Norvegia, reuşeşti să vii în Moldova? Sau mai bine zis, au părinţii tăi posibilitatea să îşi vadă nepoţii?

Părinţii mei au posibilitatea să-şi vadă nepoţii mai mult în vacanţă. Vara curentă Vanesia şi Catalina şi-au petrecut vacanţa în nordul Moldovei, împreună cu buneii, timp de şase săptămâni. Foarte încântate de viaţa rurală, de vacă, purcel, căţel, viţel, găini etc. Primul comentariu al Catalinei când a văzut morcov în grădină a fost: „Mama, uite aici mâncarea e în grădină. La noi, mâncarea e în fridiger”.

Copii tăi ştiu limba română?

Copiii mei înţeleg foarte bine româna, dar vorbesc mai mult norvegiana sau îmbină cuvinte din ambele limbi. Toate trei sunt „traducătoare bune”. Vom merge la cursuri de limba română din ianuarie şi, probabil, vor începe a vorbi mai mult. Ideea este de a ne distra învăţând, eu limba română nu vreau să le-o impun, vreau ca ea să fie învăţată cu dragoste. În general, nu pun accent pe perfecţiune, pun accent pe fericire.

De curând, UNICEF a lansat campania „Să punem capăt violenţei asupra copiilor”. Din câte îmi dau seama, în Norvegia lucrurile stau cu totul altfel la acest capitol.

Ai dreptate. Drepturile Copilului aici sunt foarte mult respectate şi nu e greu să se ajungă la decăderea din drepturile părinteşti. Spunând asta nu mă refer la cazurile clasice de violenţă, dar şi la comportamentul inadecvat pe care autorităţile norvegiene îl consideră ca traumă sau leziune asupra copilului. Ca să îţi dai seama despre ce vorbesc, îţi pot aduce ca exemplu cazurile când pentru o palmă poţi pierde custodia.

Moldova mai are de parcurs drum lung până la această performanţă. Apropo, cum se vede ţara noastră din Norvegia?

Se vede foarte bine. (n.r. – Zâmbeşte).

Ce cunosc fetiţele tale despre ţara natală a mamei lor?

Ştiu că se cheamă Moldova, îi cunosc drapelul şi că trebuie să zbori cu avionul pentru ca să ajungi la ea. Moldova, de fapt, se asociază cu bunei, verişori, impresii din vacanţă, mult soare şi căldură.

La final, ce crezi că ar trebui să preia poporul nostru de la norvegieni?

Corectitudine în muncă, voluntariat în societate, responsabilitate, calmitate, dragoste faţă de ţară, respect şi neamestec în viata personală a altcuiva, indiferent că este vorba de vecin, prieten sau propriul copil... Faptul că parinţii nu ajută atât de mult financiar proprii copii, oricât de bogaţi n-ar fi aceştia, îi ajută pe copii să se realizeze singuri. Şi eu consider ca aşa este foarte corect, pentru că atunci când îţi susţii permanent financiar copilul, îi omori talentul de a crea şi satisfacţia de la propria creaţie, evoluţie şi realizare.

Ce realizări ai reuşit sa acumulezi în acest an care pleaca?

Am descoperit noi talente. (n.r. - zâmbeşte).

Dragă Esenia, îţi mulţumesc pentru interviu şi îţi doresc din inimă ca anul care vine să fie plin de realizări şi evenimente frumoase.

Mulţumesc pentru interviu şi atenţia acordată. Sărbători Fericite tuturor şi principalul - viaţă fericită!

Text: Daniela BORODACHI
Foto: arhivă personală

Recomandări