Nadejda Dubiţa. De 4 ori mămică!

Nadejda Dubiţa. De 4 ori mămică!

tort_optÎn prima zi de primăvară vă aducem povestea unei super-mame, pentru care 1 martie are semnificaţie cvadriplă. Este vorba de Nadejda Dubiţa, mămica care acum un an a adus pe lume patru bebeluşi!  S-a bucurat atunci o ţară întreagă pentru această familie, iar felicitările şi urările de sănătate au curs gârlă pe toate forumurile şi site-urile de socializare. Oricum, nu în fiecare zi în ţară se nasc cvadrupleţi. Astăzi, Rebeca, Patrice, Lidia şi David Dubiţa împlinesc un an! Cum a fost acest an? Ce emoţii şi evenimente frumoase au trăit împreună această familie, dar şi despre multe altele ne-a povestit chiar Nadejda, mama cvadrupleţilor. Să le luăm pe rând.

Dragă Nadejda, mai întâi ţin să vă felicit cu această zi importantă din viaţa familiei dvs. Să vă trăiască copilaşii, să le de-a Dumnezeu sănătate şi să vă bucuraţi de ei. Cum intenţionaţi să sărbătoriţi prima lor aniversare?

Probabil vom amâna cu câteva zile aniversarea copilaşilor noştri. Suntem cu mâna pe bagaje, aşteptăm să ne mutăm în casă nouă. Abia după asta vom sărbători împreună cu familia, naşii şi rudele.

mamica_opt

Felicitări şi pentru casă nouă. Cum a fost acest an pentru întreaga familie şi pentru dvs personal, în rol de mamă a patru copilaşi adorabili?

A fost un an greu, dar în acelaşi timp foarte frumos. A fost un an deosebit, un an în care am învăţat că grijile şi nevoile pot fi împărţite între ceilalţi membri ai familiei care te ajută. Nu poate fi împărţită doar dragostea copiilor tăi, care te copleşeşte şi îţi dă de patru ori mai multă putere decât ţi s-ar părea. Sunt o mamă fericită pentru că zilnic îmi zâmbesc patru perechi de ochişori, pentru că sărut patru guriţe, pentru că patru îngeraşi mă strigă concomitent mama. E o senzaţie nemaipomenită!

2

Acest sentiment de fericire l-aţi simţit de la bun început, de când aţi aflat că sub inima dvs bat alte patru inimioare sau aţi avut şi temeri?

Mi-am dorit foarte mult un copil, de aceea în clipa în care am văzut multaşteptatele liniuţe roşii pe testul de sarcină, nu îmi venea a crede ochilor. Ţinând cont de faptul că au fost concepuţi pe cale naturală, primul şoc a fost atunci când la prima ultrasonografie mi s-a spus că sunt însărcinată cu... tripleţi. Cât timp am revizuit împreună cu soţul tot arborele nostru genealogic, pentru a afla de unde vine acest noroc, a urmat o altă ultrasonografie, unde ni s-a spus că, de fapt, vom avea cvadrupleţi.

Extraordinar! Soţul, familia cum au reacţionat?tati_opt

Nu le venea să creadă, cum nici mie de altfel. Îmi amintesc că în ziua ceea am mers şi am făcut alte cinci ultrasonografii la diferite centre medicale. Peste tot aceeaşi confirmare – vom fi părinţi de cvadrupleţi.

Cum a decurs sarcina?

Cât nu ar părea de paradoxal, dar am avut o sarcină fără probleme. Mă internam la solicitarea medicilor doar în anumite perioade, care potrivit lor, ar fi fost cu risc sporit pentru mine. În rest, totul a decurs destul de bine. Unicul lucru care îmi întunecă amintirile despre această perioadă a fost solicitarea medicilor de a face reducţie - un cuvânt dur pentru mine. Asta însemna să renunţ la unul din ei, încă din burtică. După cum mi-au explicat, constituţia mea mignonă punea în pericol viaţa şi sănătatea mea şi a tuturor copiilor mei. Dar mi-am asumat riscul şi am renunţat la reducţie. Soţul, care iniţial susţinea părerea medicilor, întrucât se temea să nu se întâmple ceva mai grav, acum, ori de câteori îi priveşte, îmi spune că nu ştie cum de i-a trecut prin gând să renunţe măcar la unul din ei.

Până la urmă, temerile medicilor nu s-au adeverit şi aţi născut patru copilaşi sănătoşi. Mai ţineţi minte ce emoţii v-au copleşit când i-aţi văzut pentru prima dată?

Din păcate, naşterea chiar dacă a fost prin cezariană, nu a trecut fără urmări pentru mine. Mi-am revenit mult mai greu. Până în clipa în care i-am văzut, mi-i imaginasem de mii de ori. Realitatea a fost şi mai frumoasă. În momentul când „ne-am întâlnit” mă copleşiseră emoţiile, nu ştiam pe cine să iau mai întâi în braţe, cui să îi dau prioritate. I-am îndrăgit pe toţi în egală măsură din prima secundă. A fost pentru prima dată când am regretat că Dumnezeu mi-a dat numai două braţe. Totuşi, Rebecca, care în acel moment era cea mai gălăgioasă, a fost cea pe care am strâns-o mai întâi la piept şi am sărutat-o.

4

Povestiţi-ne mai multe despre ei?

Sunt foarte diferiţi atât la exterior, cât şi la caracter. Rebeca s-a născut prima, cred că de asta are calităţi de lider. Este isteaţă, curioasă, energică, nu se intimidează de străini. Îi place să studieze totul în detaliu, dar se plictiseşte repede. Patrice este opusul ei. Poate de aceea că seamănă mai mult soţului, spre deosebire de Rebeca, care îmi seamănă mie. Disciplinată, cuminţică, un pic geloasă, Patrice este copilul care nu ne-a creat probleme. Lidia este gingăşia şi fineţea întruchipată. Este copilul care mai întâi analizează, apoi decide. Seamănă mai mult cu cumnatul meu la acest capitol. Şi, în sfârşit, gentelmenul David, care s-a născut ultimul. Este „argintul” casei. Nu stă locului un minut. Este cel mai gălăgios dintre toţi. În acelaşi timp, doreşte să i se acorde atenţie deosebită, să fie luat în braţe, să fie mângâiat şi alintat cel mai des.

Cum decurge o zi din viaţa mămicăi Nadejda Dubiţa?

Nu neg faptul, este dificil să ai grijă de patru bebeluşi, care solicită concomitent să fie hrăniţi, schimbaţi, adormiţi. Din fericire, mă ajută mama, care a fost nevoită să abandoneze serviciul pentru a-mi fi alături. M-aţi întrebat despre cum decurge o zi din viaţa mea? Chiar dacă au un regim strict – mânâncă, dorm şi sunt plimbaţi la acelaşi ore, zilele se scurg diferit. Copii mei zilnic descoperă câte ceva şi eu împreună cu ei.

Că tot aţi vorbit de hrană şi somn, cum reuşiţi să îi hrăniţi şi să îi adormiţi pe toţi odată?

Când erau mai mici, îi sprijineam de perne înalte şi îi hrăneam pe toţi odată, eu doi şi mama pe ceilalţi doi. Acum au mai crescut şi nu prea stau locului, de aceea îi aşezăm în scăunele câte doi. În timp ce doi mănâncă, ceilalţi doi îşi aşteaptă cuminţi rândul în pătuc. Cu somnul e la fel.

3_opt

Mai aveţi şi acum parte de nopţi albe?

Sigur. Chiar noaptea trecută. M-am culcat la ora unu noaptea şi m-am trezit la ora trei pentru că Lidiei nu îi era somn. Până la cinci ne-am jucat împreună, ca mai apoi ea să adoarmă, iar eu să merg la bucătărie pentru a le pregăti mâncarea.

Bănuiesc că se întâmplă de multe ori ca toţi patru să plângă concomitent. Cum vă descurcaţi?

Nu sunteţi prima care mă întreabă. Sigur că au fost cazuri şi nu puţine. Dar, întrucât nu am avut niciodată lângă mine patru persoane care să îi ia în braţe pentru a-i linişti, am găsit o altă metodă. Comunicând cu ei, jucându-ne şi chiar dansând în faţa lor, am reuşit de fiecare dată să îi potolim, să le distragem atenţia şi, într-un final, să îi calmăm. Acum constat că acest lucru le-a prins bine. Comparativ cu alţi copii de vârsta lor, sunt foarte independenţi. Nu se cer în braţe, se joacă singuri în pătuţurile lor, îşi găsesc de fiecare dată ocupaţie.

Cum aţi depăşit crizele colicilor intestinali, durerile primilor dinţi?

I-am hrănit artificial, de aceea am fost feriţi de colici. Dar chiar şi aşa, zilnic cumpăram câte un preparat împotriva colicilor. Cât priveşte dinţişorii, cu excepţia lui Patrice, toţi au deja câte şase dinţişori, care nici nu am realizat când le-au ieşit. Am trecut peste febră, lacrimi, dispoziţie proastă. Şi doar Patrice are abia patru dinţi, o gingie umflată de o săptămână şi, din păcate, febră.

La cât se ridică cheltuielile lunare ale familiei Dubiţa?

Momentan, soţul este unicul care întreţine din punct de vedere financiar familia, de aceea, iniţial contabilizam fiecare cheltuială. După ce am constatat că cifra se ridică constant la mai mult de o mie de euro lunar, am renunţat. La ce bun? Oricum zilnic folosesc 25 de scutece, 30 de borcănaşe cu lapte praf, o cutie de terci, precum şi multe alte lucruri indispensabile creşterii lor.

sotul

Apropo, ce spune soţul acum, la un an distanţă de la naşterea lor?

Tăticul abia aşteaptă să îi vadă mari. Visează la ziua când, intrând în casă, toţi patru să dea năvală peste el. Şi-ar dori ca David să devină sportiv de performanţă. Cât priveşte fetele, a zis că lasă la discreţia mea viitoarele lor ocupaţii şi îndeletniciri. Eu, însă, nu privesc chiar atât de departe ca soţul meu. Îmi doresc să îmi crească toţi patru sănătoşi şi fericiţi. Şi doresc acelaşi lucru tuturor. Sănătate copiilor şi părinţilor putere şi tărie să îi creşteţi mari.

home

La aniversarea de 1 an!

[box]

Ajută-i să crească mari | Pentru cei care vor să-i ajute pe micuţii cvadrpleţi o pot face sunând la numărul de telefon 069.678.345 sau accesând adresa de mail chief-editor@thewoman.md

[/box]

Text: Daniela Borodachi
Foto: arhivă personală

Recomandări