Povestea Inei Roșca, moldoveanca stabilită în Suedia, care a cucerit lumea cu tortul “Casa Mare”!

Povestea Inei Roșca, moldoveanca stabilită în Suedia, care a cucerit lumea cu tortul “Casa Mare”!

Ina Roșca face torturi și prăjituri care, cu ușurință, pot concura cu produsele renumiților cofetari ai lumii. Extrem de talentată, ea reușește să își transforme deserturile în adevărate opere de artă. Cea mai recentă creație a sa, tortul “Casa Mare”, a cucerit, pur și simplu, internauții. Este atât de perfect încât, la prima vedere, cu greu îți dai seama că este un tort.

 

Avem bucuria să o cunoaștem pe Ina Roșca și să îți prezentăm pasiunea sa pentru deserturi.

Ina, cum şi de când a început această pasiune pentru torturi?

În general, îmi place să gătesc, mai ales ceva dulce. Am și pasiunea de a meșteri, de a face ceva frumos și deosebit de când mă știu, așa că am îmbinat aceste două lucruri. În viziunea mea, un desert ar trebui nu doar să îți alinte papilele gustative, ci să îți încânte și privirea.

Ce studii ai în domeniul cofetăriei, patiseriei?

Am făcut școala de cofetar-patiser aici în Suedia, însă nu am lucrat în acest domeniu, deocamdată. Fiind o fire curioasă și dornică de a încerca lucruri noi, însă răbdarea nefiind cea mai puternică latură a mea, am avut parte de o situație amuzantă în timp ce învățam la școala de cofetar, unde mă duceam cu o frecvență de 50%, ca să îmi rămână timp și pentru familie și pentru afacerea pe care o aveam. Implicată în tot ce se preda acolo, am prins firul foarte repede, apoi începusem să mă plictisesc, vroiam să fac ceva nou, ceva deosebit, să modific rețetele, forma, decorul, să le fac pe placul meu. Profesorii mă înțelegeau și făceau mici excepții, uneori, însă îmi ziceau că nu intră în programul cursului, că am însușit tot, nu mai au ce mă învăța nou. Mi-au propus să dau examenul mai devreme, odată cu elevii din altă grupă. Așa am terminat școala cu 5 luni mai devreme.

Ce activitate ai în momentul de față?

În timpul de față urmez niște cursuri care nu au legătura cu cofetăria, însă care, cu siguranță îmi vor fi de folos în viitor.

Tortul pe care l-ai numit “Casa Mare”, creat de tine, a avut un impact foarte mare pe rețelele de socializare și a fost extrem de apreciat de multă lume. Spune-ne povestea lui. Ce te-a inspirat să-l creezi?

Emoția dorului de țară este trăită mai intens atunci când ești departe. Îmi este dor de obiceiurile noaste și de măiestria lucrurilor făcute manual, pe care le țin minte din copilărie. Amintiri frumoase și lucrușoare care, chiar și cei din țară știu că le duc dorul, pentru că trăim alte vremuri acum. Avem cele mai frumoase tradiții și obiceiuri, și e păcat să le dăm uitării! Mă fascinează un prosop brodat, un lăicer, o pernă sau o ie... De acolo a pornit ideea. Anul trecut, de Paște, decorasem niște cozonaci, tot în stil tradițional, îmi erau foarte dragi! Am simțit că îmi face o deosebită plăcere să realizez asemeanea ornamente și că aș putea face acest lucru zilnic, dacă aș dispune de timp. Îmi treceau prin minte tot felul de idei. Cred că acela a fost începutul...

Din ce ingrediente este realizat blatul și decorul?

''Casa Mare'' este preparat după rețeta tortului ''Medovic'', din mai multe blaturi subțiri, cu miere. Am folosit două feluri de cremă, cu lapte condensat fiert, plus frișcă și cremă de smântână cu vișine. Lăicerul este confecționat din marțipan. Marțipanul este o pastă pe bază de migdale măcinate și zahăr. Pentru prosop și ''fețele de pernă'' am folosit pastă de zahăr.

Cât timp ai muncit la acest tort?

Două seri și o dimineață. Mai întâi am făcut covorașul și prosopul, care fiind confecționate din pastă de zahăr și marțipan, au putut fi pregătite din timp. A doua seară am copt blaturile tortului, care unse cu cream, au stat peste noapte în frigider. Tot în ziua a doua am făcut broderia și am pregătit, partial, ''fețele de pernă''. Dimineața am asamblat tortul și am executat ultimele retușuri.

Care a fost reacția ta când ai văzut că tortul “Casa Mare” s-a transmis cu rapiditate în mediul online? Te-ai așteptat să aibă un impact atât de mare?

Mă așteptam ca această lucrare să fie îndrăgită de multă lume, însă nu mă gândeam că tortul ''Casa Mare'' se va răspândi cu mult mai departe de ''pereții'' grupului în care l-am postat. Nu m-am așteptat și nici nu am știut că s-a transmis în mediul on-line până nu mi-au arătat niște prieteni de pe Facebook și m-au anunțat că acest tort a făcut înconjului lumii. :) Sigur că m-am bucurat pentru lucrarea mea, care a avut puterea să sensibilizeze atâta lume. Însă, când au început să curgă nenumăratele mesaje și comentarii la care încercam să răspund timp de câteva zile, m-am simțit puțin confuză și mă întrebam ce se întâmplă!? :)

Care a fost cel mai frumos compliment primit pentru munca ta?

Am primit mesaje de tot felul, toate pozitive și frumoase! În unele era exprimată admirația, în altele - urări de bine sau mă rugau să nu mă opresc aici, să mai fac asemenea lucrări. Au fost și mesaje care m-au făcut să roșesc, deoarece am fost numită artistă sau geniu al artei și cred că e prea mult spus despre mine. Unele mesaje erau atât de emoționante! Îmi amintesc de o doamnă care mi-a scris ''Dragă Ina…'', zicea că nu mă cunoaște personal, dar își permite să îmi zică așa deoarece i-am devenit dragă din clipa în care a văzut această lucrare care i-a răscolit atâtea amintiri și de atunci nu încetează să se minuneze de măiestria cu care a fost realizată această lucrare, dar, mai ales, de ideea și conceptul pe care l-am realizat! I-am răspuns că amintirile din trecut și tradiția ne înduioșează și ne unește pe toți!

 

Ce ingrediente foloseşti cel mai des la torturile și prăjiturile pe care le faci?

Folosesc ingredientele de bază pentru prepararea unui desert. Le prefer pe cele naturale și proaspete. Nu aș folosi amestecuri gata preparate pentru blaturi sau creme. Pentru decor folosesc pastă de zahăr și marțipan - pentru deserturile care necesită un decor special, așa ca de exemplu în cazul tortului ''Casa Mare'', altfel, prefer să îl decorez foarte simplu. Cu fructe, cream, fără prea multe detalii pe el.

Ce desert preferi tu, în mod special? Fetița ta ce fel de prăjituri adoră?

Fetița mea, ca și mine, iubește deserturile cu multe fructe. Prefer sufleurile, tartele cu umplutură de smântână/brânză cu pomusoare. Cele cu gust dulce-acrișor. În general, torturi gătesc mai rar, doar la zile de naștere sau cu ocazii special, mai mult prepar tot felul de deserturi.

De câți ani ești stabilită în Suedia şi cum e viaţa voastră acolo?

În Suedia sunt stabilită de 7 ani. Nu a fost ușor, mai ales de la început. Pizzeria pe care am avut-o timp de 6 ani ne solicita zilnic. Nu prea aveam timp liber, decât rarele vacanțe, de câteva zile. Însă această afacere era 90% responsabilitatea soțului. Între timp eu am fost în concediul de maternitate, am învățat limba suedeză și am făcut școala de cofetar. Ne doream în viitor o cofetărie. De câteva luni am închis afacerea, pentru a lua o pauză și a hotărî ce vom face mai departe. În momentul de față eu sunt studentă, iar soțul are meseria și pasiunea sa, care e legată de grafica 3D și matematică. Încă nu am stabilit dacă vom deschide o afacere nouă sau nu.

Suedia, fiind o țară nordică, are o climă diferită de cea a Moldovei, cu ierni lungi și veri răcoroase. Îmi lipsesc verile lungi și călduroase de la noi din țară!

Te-ai mai vedea revenind definitiv în țară?

Aș reveni în țară dacă aș ști că am putea avea o viață decentă.

În general, cât de des revii în Moldova? Ce-ți lipsește cel mai mult de aici?

Din păcate, nu revin în țară atât de des pe cât aș fi dorit. Ce-i drept, în Moldova, nu au rămas decât câteva rude și părinții mei dragi. Cei tineri sunt plecați și ei... Cu părinții ne întâlnim în fiecare an și petrecem câte 2-3 luni împreună.

Îmi este dor de peisajele frumoase ale Moldovei, cu lanuri de grâu, livezi, vii, struguri de poamă... De tradițiile noastre, de copilăria petrecută la bunici, care din păcate nu mai sunt în viață.. Mi-e dor de țară, de ogradă, grădină și toate dealurile pe care le cutreieram în vacanțe. Cel mai mult îmi este dor de timpurile care au trecut!

Ce crezi că avem noi, moldovenii, de învățat de la suedezi? Ce ai învățat tu de la societatea suedeză?

Scandinavii știu să trăiască, să se bucure de fiecare moment! Ar fi multe de povestit despre Suedia... Apreciez modestia oamenilor, punctualitatea, respectul unul față de celălalt, indiferent de situația financiară și socială, atitudina față de copii, respectarea principiului egalității și dreptății...

Cel mai mic copil îți va spune că fiecare are drepturi, că toți sunt egali, că nu e bine să minți, să furi. Suedia e ''țara legilor'', cum o numesc eu. Legi scrise și nescrise. Suedezii nu încalcă legile, regulile și regulamentele, e o normă a vieții. Aici, ca și în celelalte țări nordice, se întâlnește ''Legea lui Jante'', cele 10 legi nescrise - un set de norme ce reliefează comportamentul față de ceilalți:

1. Să nu te crezi cineva.
2. Să nu crezi că ești la fel de important ca noi.
3. Să nu crezi că ești mai inteligent ca noi.
4. Să nu-ți imaginezi că ești mai bun ca noi.
5. Să nu crezi că știi mai multe decât noi.
6. Să nu crezi că ești mai breaz ca noi.
7. Să nu crezi că ești bun de ceva, de unul singur.
8. Să nu râzi de noi.
9. Să nu crezi că se sinchisește cineva de tine.
10. Să nu crezi că ne poți învăța ceva.

Cred că, aceste ''legi'' de bun simț, ar face bine oricărei persoane, indiferent de naționalitate!

Îți mulțumesc pentru interviu, Ina! Mult succes și creativitate îți doresc!

Text: Alina MATEI
Foto: arhivă personală

Recomandări