Tatiana Sârbu. Biscuiți cu dragoste

Tatiana Sârbu. Biscuiți cu dragoste

Atunci când ingeniozitatea se îmbină armonios cu plăcerea pentru gătit, produsul final nu poate fi decât unul nemaipomenit de gustos şi în acelaşi timp artistic. Cam asta a fost premisa de la care a pornit Tatiana Sârbu, o mămică aflată în concediu de îngrijire a copilului şi care, profitând de timpul liber, a decis să revină la o pasiune mai veche a sa – patiseria.

Pe Tatiana am cunoscut-o prin intermediul unei reţele de socializare. Mi-au atras atenţia mărţişoarele, inimioarele, mănuşile, crăciuneii, fulgii, puzzle-urile, ursuleţii, acadelele, dar şi multe minunăţii culinare, rămase de la sărbătorile precedente probabil, în calitate de mostre şi care mai degrabă semănau a jucării sau suvenire, decât a biscuiţi pregătiţi în condiţii casnice, numai buni de mâncat. Fiind în căutarea unor surprize pentru oaspeţii copiilor mei, am înţeles că, în sfârşit, găsisem ceea ce căutam. Am fost curioasă să aflu ce studii are. Mi-a răspuns cu un zâmbet nonșalant: „Am avut dintotdeauna o predilecţie aparte pentru produsele de patiserie, în special pentru biscuiţi, pe care îi fac de când mă ţin minte. Şi pentru că mi-au plăcut mereu lucrurile frumoase, m-am prins într-o zi la ideea că biscuiţii copţi, pur şi simplu, nu mă mai încântă. Îmi doream ceva mai deosebit. Şi atunci m-am gândit să îi decorez. Şi nu oricum, ci aşa încât să stârnească interesul şi admiraţia tuturor, de la mic la mare”, susține Tatiana.

„Prima ocazie nu s-a lăsat mult timp aşteptată. În ajun de Anul Nou am mers în vizită la părinţi cu un platou plin cu moş crăciuni, mănuşi, fulgi şi alte minunăţii de genul acesta, apetisante şi frumos decorate, în locul tradiţionalei torte de Anul Nou. Reacţia lor, una firească, de admiraţie m-a încurajat să merg mai departe. Dacă părinţii mei, oameni aflaţi la a doua tinereţe, au fost atât de entuziasmaţi, atunci ce să mai vorbim de copii. Şi pentru că magazinele noastre de specialitate nu îmi ofereau nimic din ce aveam eu nevoie, am comandat, tocmai din SUA, diferite forme, coloranţi de cea mai înaltă calitate, dar şi multe alte ustensile necesare pentru decorarea biscuiţilor. Impresionată de noua mea idee, am început să coc şi să decorez biscuiţi, cu ocazii şi fără, pe care ulterior să îi dăruiesc copiilor, prietenilor şi rudelor mele, iar mai apoi să le urmăresc reacţia lor de admiraţie. De la pasiune până la idee de afacere nu a fost decât un pas. Încurajată de familie, părinţi, prieteni, dar şi de toţi cei care au gustat din biscuiţii copţi de mine, am acceptat prima comandă. Era vorba de nişte ursuleţi, care au servit drept mărturii la cumetria unui băieţel. Au urmat primele postări cu poze pe reţelele de socializare şi primele feed-back-uri. Probabil ideea a încântat mai multă lume, căci după asta au început să apară tot mai mulţi clienţi, iar odată cu ei tot mai multe idei.

„Pe parcursul unui an am copt şi improvizat biscuiţi pentru diferite ocazii – mărturii pentru cumetrii, forme şi jucării pentru zilele de naştere ale copiilor, mănuşi, fulgi şi moşi crăciuni pentru platoul de anul nou, inimioare şi literele numelor iubiţilor pentru ziua îndrăgostiţilor, medalii pentru veteranii de 23 februarie, mărţişoare pentru mame şi bunele, vaze cu flori pentru miri, ouă şi iepuraşi pentru coşul de Paşti etc. Multă lume mă întreabă care este rețeta secretă a acestor biscuiţi”.

Rețeta acestor minunății dulci este una simplă: ouă, unt, făină şi zahăr, iar secretul este pasiunea cu care Tatiana lucrează la fiecare produs. ”Biscuiţii se fac uşor. Aluatul este unul preparat din ingrediente naturale, astfel încât biscuiţii pot fi consumaţi de copii de orice vârstă. Mai mult timp îmi ia decoratul care, în dependenţă de complexitate, poate dura până la câteva zile, mai ales atunci când este vorba de decoraţii în câteva straturi. Primii mei degustători sunt soţul şi în special fiul meu Dragoş. De fapt, acesta din urmă nu este doar degustător, ci şi mâna mea dreaptă (n.r. - zâmbeşte). A devenit o tradiţie ca ori de câte ori sunt în proces de lucru, să îi permit şi lui să improvizeze ceva din aluatul pregătit pentru el. Mai greu e cu decoratul. Fiind un proces migălos, care necesită concentrare, lucrez mai mult noaptea, când ajutorul meu doarme. Cât priveşte soţul, acesta este mai mult decât încântat de noua mea pasiune şi tot el mă încurajează să nu renunţ la visul meu de a-mi deschide propriul butic de patiserie. Până una alta, însă, intenţionez să fac un blog, în care să îmi expun fanteziile culinare. Am nevoie doar de timp şi imaginaţie, pentru că celelalte vin de la sine!”.

Text: Daniela BORODACHI
Foto: arhivă personală

Urmărește TheWoman.md și pe Facebook

Recomandări